Croazieră Caraibe - Ziua 6: Trinidad & Tobago

Am debarcat în Port of Spain. Comparativ cu celelalte, ăsta e deja metropolă în toată regula, cu câteva tentative de zgârie-nori, clădiri din sticlă, mall-uri și tot ce trebuie. N-ai zice asta dacă analizezi cu atenție cele două nume care compun denumirea statului: Trinidad, dar mai ales Tobago. Te duc cu gândul la triburi de băștinași. Oricum, capitala Port of Spain este situată pe insula Trinidad. Din câte am înțeles, Tobago este o insulă mai slab dezvoltată, comparativ cu Trinidad.

Și o luăm la pas prin oraș. Deja am devenit imun la cohoardele de taximetriști care te preiau cu "Taxi?" de cum pui pasul în afara ușii clădirii portuare, te conduc prin toatăcurtea portului, până la ieșire, și se mai continuă vreo 50-100 metri. Una peste alta, ai vreo 10 minute în care auzi numai "Taxi? Taxi? Taxi? Taxi? Taxi? Taxi? Taxi?" și asta pe orice insulă ai debarca.
La început îmi puneam mintea cu ei și dădeam cu câte un "No, thank you." în fiecare. Acum însă, m-am lecuit, mai ales că am sesizat și un ușor retard mental la ei. Te bagi în seamă cu unul, vezi ce îți propune, pe unde te duce, cât durează și mai ales cât te costă, încerci să negociezi cu el, nu reușești și pleci mai departe. La nici un metru de el stă următorul taximetrist care asistă puțin retras la discuție, inclusiv la negocierea tarifului. Cu toate astea, când îi vine rândul la făcut oferta, îți oferă același tarif ca taximetristul anterior. Dacă mai ai chef sau îți trebuie musai un taxi, reiei negocierea. Dacă nu, o iei la pas.

Deci... la pas prin Port of Spain. Încă de la început m-a impresionat plăcut faptul că, din 100 în 100 de metri, erau amplasate niște persoane, un fel de ghizi în uniformă, care te îndrumau pe drumul către centrul turistic al orașului sau, mai bine zis, se asigurau că nimerești locul unde trebuie să spargi banii. Adunau inclusiv turiștii la trecerile de pietoni și opreau circulația pentru a-i trece strada. Mai departe dădeau informații despre ce poti vizita.

O scurtă ploaie trecătoare, prin haine, ne-a obligat să vizităm mai în amănunt o biserică anglicană.

Și de la biserică mai departe către obiectivul turistic recomandat de tripadvisor ca fiind de neratat în Port of Spain. Savanah Park. Cea mai mare suprafață verde din Trinidad & Tobago care formează cel mai mare sens giratoiu din lume... era de fapt un izlaz, o tarla de pășunat semi pustie, cu o mică arenă sportivă în mijloc. Cei de la tripadvizor mi se par din ce în ce mai de neluat în seamă.

Dar sunt multe alte obiective de văzut precum Casa Roșie a Parlamentului.

Curtea de justiție.

 ... și așa numitele bijuterii ale Port of Spain-ului, clădirile coloniale.

La întoarcerea către port, am zis să încercăm puțină gastronomie locală, așa că am intrat la Mc Donald's. Pentru prima dată când am stat 40 de minute la coadă pentru o comandă. O singură casă care lua comenzi, primeai bonul și un număr de comandă, apoi te așezai la a doua coadă pentru a-ți ridica produsele comandate, pregătite tot de o singură persoană. Cum produsele erau în medie cu 50% mai scumpe decât la Mc Donald's-urile românești, am presupus că acolo intră doar turiști și, la momentul respectiv, au fost luați prin surprindere de numărul mare de clienți. Dar aveau aer condiționat și wi-fi, așa că nu m-au deranjat cele 40 de minute de așteptare.

Croazieră Caraibe - Ziua 5: Barbados

Am ajuns acasă la Rihanna, în Barbados. Ce e de văzut aici? Păi excursii la grădina botanică. Sunt exasperat. Oare insulele astea nu sunt decât despre bălării și zarzavaturi? Excursia asta am fost nevoit s-o refuz. S-a dus doar nevastă-mea. Pur și simplu nu mai suportam o altă decepție costisitoare.

Când merg în croazieră, am și eu câteva tabieturi pe care nu mi le-am putut satisface pentru că s-a băgat milităria-n mine încă din prima zi. "Haide, haide, haide. Întârziem, întârziem, întârziem. Grăbește-te, grăbește-te, grăbește-te". Astea erau cuvintele pe care le auzeam și-n culcare și-n sculare.

Revenind la tabieturi, unul din ele este să iau micul dejun în tihnă și să casc ochii la apă. Mă relaxează. Abia în a 5-a zi am reușit să-mi satisfac plăcerea. Noroc că stau 14 zile. Și cum să nu-ți priască mâncarea cu o asemenea panoramă?

După micul dejun am coborât puțin prin port să fac câteva poze, apoi mi-am așteptat consoarta să dăm o raită prin Bridgetown.

 Exact în momentul în care începuse să mi se ia de insulele Caraibelor, vine Barbadosul și drege busuiocul. De cum ieși pe ușa portului, observi că Bridgetown e altceva. Mai curat, mai aranjat, mai cochet, fără dărâmături și dărăpănături la tot pasul.

Centrul orașului are un aer britanic, de colonie, cu cladiri în stil englezesc.

Și celebrul pod de la care se trage numele capitalei Bridgetown.

Plaja cu nisip alb precum făina și apă turcoaz. Bonus, internet wi-fi free!

În sfârșit, am dat peste o insulă care mi-a plăcut. Are dreptate Rihanna. "We found love in a hopeless place"!

Croazieră Caraibe - Ziua 4: Santa Lucia

În a 4-a zi am ajuns în Santa Lucia. Am plecat din Castries în excursie, să vedem Pădurea Tropicală. Alt obiectiv turistic ce părea interesant pe internet. O godolă, copaci exotici... atractivă oferta.
Am ajuns acolo, am semnat vreo două foi în care eram de acord că orice mi s-ar întâmpla nu e din vina lor, apoi ne-am îmbarcat în gondolă. Fiecare gondolă avea un ghid care îți povestea despre loc.

Și pornim în tur. Bălării în stânga, bălării în dreapta, copăcei, ferigi, mai o păsărică, un Colibri... Nimic mai plictisitor. Alti zeci de euro aruncați de pomană, doar ca să nu zici că n-ai fost.

O oră si 15 minute de plimbat cu gondola și peisajul de la înălțime. Cam atât poți să remarci. Și ajung la concluzia că insulele din Caraibe nu-ți oferă nimic interesant în afară de plaje care, întradevăr, nu le găsești oriunde.

După ce ne-am întors în port, am zis să ieșim la o plimbare prin Castries, să mai bifez o capitală văzută. Din port am apucat-o pe bulevardul principal care se întindea pe marginea apei.

 Voinicii își vedeau de treabă cu pescuitul.

Plimbarea a început frumos. Partea opusă îți oferea o perspectivă superbă asupra portului. O imagine bună de ținut minte înainte de groaza ce va să vie.

Ziceam de groază. Fix din acest punct intri în piață și începe treptat haosul.

 Exceptând fațada, așa arată în realitate capitala Santei Lucia.

Din acest punct am vrut să mergem printre case către o biserică anglicană. Ne-am întâlnit cu o doamnă, paznic la o instituție, care ne-a sfătuit să nu înaintăm , dacă nu vrem să fim jefuiți sau înjunghiați.
Eram mai mulți în grup. În afară de mine și nevastă-mea, toți erau trecuți de primele 100 de pensii, deci numai oameni pe care îi voiai de partea ta la o răfuială. O doamnă din grup zice: "Nu cred că se ia nimeni de noi. Sunem ziua în amiaza mare, ce să pățim?"
Eu am preferat să iau seama la cele spuse de localnică, mai ales că peisajul îi dădea dreptate, așa că mi-am văzut de drum. De fapt, toți ne-am văzut de drum, inclusiv curajoasa.

 După vreo două ore în Castries, unde n-am avut nicio secundă, în niciun loc, sentimentul că aș fi în siguranță, ne-am întors teferi la navă. O singură concluzie am de tras. Băștinașii ăștia au o foarte bună abilitate de a imita omul!