Croazieră Caraibe - Ziua 3: Guadeloupe

La 12 noaptea a plecat vasul din Fort de France. La 7 dimineața m-am trezit în Point-a-Pitre, Guadeloupe. Mă mir că m-am mai trezit, după ce luasem o jumătate de flacon de Emetix înainte de culcare, ca să nu-mi fie rău.

Aici ne-am strâns un grup mai mare, 22 de persoane, să facem o excursie pe insulă. Am coborât de pe navă și în curtea portului așteptau taximetriștii să preia turiști. Citisem pe internet că ar fi ceva interesant la gradina botanica Deshaies.
Am ieșit în port și ne-au tăbărât taximetriștii. Începe negocierea.
- Unde vreți să mergeți?

- Păi la Deshaies. 

- Câte persoane sunteți? 

- 22 persoane.

- Avem mașini de 8 locuri. Trebuie să luați 3 mașini. Ar fi cam...45 Euro de persoană.

- 45 ce?!?!? Mă, fii cuminte!

- Ok then... 35 Euro/pers. best price, best price.

- My friend... las-o dracu'... sunt 30 de km. Mă duci cu mașinuța de zarzavaturi, nu cu Beluga de la Airbus.
- Ok, ok. 30 Euro each!
Am zis nu și ne îndreptam spre ieșire, unde ne așteptau alții să ne preia cu aceeași poveste. Taximetriștii se tot țineau după noi, semn că nu voiau să lase prada.
- Vă dăm 25 Euro de persoană. Vă convine? 

- Ok, ok. Let's go!

Ne suim în tărtăcuțe și începe repriza a doua de distracție. Vreo doi strigau disperați "one more, one more".

- Cine moare mă? Care e problema?
- One more here. Încă unul.
Deși le spusesem de la bun început că suntem 22 de persoane și căzusem la înțelegere pentru 25 Euro de persoană, fiecare tăntălău se gândea că mașina lui va fi plină și că va încasa 8 x 25 Euro. Nu și-a pus niciunul problema împărțirii pe mașini.
- De unde să vă mai scot 2 oameni fraților? Ce-s eu? Abramburica? Nu v-am zis că suntem 22?
- No, no. Bus full. 200 Euro each bus.
- Bine. Hai duceți-vă dracu. Toată lumea jos. Nu mai plecăm cu ăștia.
Deja mâini disperate pe la garduri ne chemau afară, spunând că acceptă ei condițiile noaste. Văzând ăștia cum stă treaba, au închis ușile la mașini și am pornit la drum, cum stabilisem.
Am constatat că insula Guadeloupe e plină de cicliști, ba chiar se desfășura și un concurs.

 Am oprit pe drum la niște măcelari. Măcelari de cocos. 

 Voinicii ăștia doi, printre care și băiatul lui Predator, aveau camioneta plină de nuci pe care le luau la macetă și scurgeau apa în sticle. Când se umplea câte o sticlă, o vindea cu 4 euro la câte un domn curios precum cel din grupul nostru.

 De la fița asta de restaurant mi-am luat apă, că nu-mi permiteam mai mult.

 Și prima oprire a fost la o plajă sălbatică. 

 El este George. Are la mână o brățară mai scumpă decât mașina pe care o conduce, deși brățara e doar un gablonț. El a fost norocosul care a avut 8 persoane în mașină.

 Am ajuns la grădina botanică. Buruieni exotice, animaluțe exotice și cam atât. Drăguț dar nu e  un "must do". 11 Euro de persoană intrarea, la tarif de grup.

După întoarcerea din excursie, am zis sa fac și ceva cu specific caraibienesc. Plajă! Am luat taxiul și am fost pe cea mai apropiată plajă de port, la vreo 10 km. Plaja Goiset.

La întoarcere am luat la pas și străduțele din jurul portului. Cam același tipar ca în Martinica. Clădiri interesante lângă clădiri părăsite. Locuri curate lângă locuri murdare.

Am dat și peste un pescar băștinaș, care își curăța peștele în centrul orașului.

Și de aici back to the ship!

Croaziera Caraibe - Ziua 2: Martinica

Abia dimineața mi-am dat seama cât de frumos e locul în care mă aflu. Hotelul are o grădină interioară superbă... dar și niște draci de papagali care au făcut precum alarmele de mașini toată noaptea și mi-au terorizat odihna! Din restaurant dădeai cu ochii fix în piscină.

La scurt timp ne-a venit și transferul către navă, așa că n-am avut prea mult timp de explorat zona. Șoferul autocarului era același martinican cu iuțeală la subraț de noaptea trecută. Noroc că acum era început de zi și parcă nu acumulase prea multă sudoare încă.

Drumul către Fort de France a părut mai scurt de data asta, mai ales că am fost ocupat cu uitatul pe geam. Destul de subevoluată insula, cu mizerie și locuri în păragină dar cu plaje exotice, că doar e insulă din Caraibe.

În sfârșit, apare și barca! Nu m-am bucurat mult timp, pentru că a trebuit să așteptăm vreo oră până la începerea formalităților de îmbarcare.

Am făcut check-in-ul într-un final, am mâncat ceva și apoi am ieșit la o tură de Fort de France.
Sentimente împarțite. Zonele curate alternau cu cele murdare iar cele interesante se amestecau printre cele dezolante.

Puține locuri găsesti deschise în Martinica, în weekend,după ora 15:00. Unul din ele a fost biblioteca Schoelcher, care de asemenea nu avea program cu publicul dar oamenii de acolo au fost amabili și ne-au lăsat să intrăm.

A doua locație a fost catedrala Fort de France.

În rest, cam așa arată străduțele în Fort de France. Mici, mizerabile, cu clădiri locuite aflate perete în perete cu unele abandonate, cu scânduri bătute-n ferestre.

O Cola fără zahăr, culoarea verde, de la bio.

Zona de faleză pare interesantă. Construcțiile au fațadele renovate, dar fără țipenie de om pe străzi nu există nicio atmosferă, niciun farmec.

Am găsit totuși un parc, destul de populat. Probabil că ăla era locul de întâlnire pentru weekend. Mi-a atras atenția această terasă, care dă o notă de realism expresiei "Bar de negrii!"

Și de aici înapoi la navă.  Doamna Martinica a fost suficientă pentru moment! Următoarea destinație, Guadeloupe.