Se afișează postările cu eticheta Mamaia. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Mamaia. Afișați toate postările

luni, 25 august 2014

Overbooking

"Bună ziua. De la agenţia/hotelul X vă deranjăm. Rezervarea dumneavoastră nu mai poate fi onorată în condiţiile pe care le-am stabilit iniţial."  Cam aşa începe coşmarul fiecarui turist care a avut "norocul" să-şi rezerve o camera la un hotel ce a făcut overbooking. Mai exact, un hotel care a vândut mai multe camere pe un anumit interval de timp, decât are fizic. Acest fenomen apare bineînteles la hotelurile cu un volum mare de rezervări. La noi pe litoral, overbookingul apare an de an la diferite hoteluri însă anul acesta un anume hotel a ţinut să doboare toate recordurile şi a avut un overbooking de aproximativ 100 de camere în vârf de sezon. Atât hotelul cât şi agenţiile de turism care au contractat camere, au vândut împreună 100 de camere peste capacitatea totala.

Cum apar aceste probleme? Din strategia de vânzare, din neatenţie, din greşeală şi din nesimţire. În primul rând, din statistici se observa că un anumit procent din turiştii care-şi fac rezervări, din diferite motive le anuleaza pâna la data plecării in concediu. Să presupunem că, statistic,  5% din turişti işi anuleaza rezervarile facute. Ca urmare, toată lumea va vinde 105% din camerele de care dispun, bazându-se pe acele anulari care vor aparea la un moment dat. Mai departe, se pot întampla greşeli de operare în sistemele de rezervări sau neatenţii, dar de aici şi până la a vinde aproape dublu faţă de capacitatea hotelului, nu poate fi decât nesimţire. Asta se traduce printr-o astfel de relaţie între agenţie si hotel: "eu sunt agenţie mare & tare, eu îţi vând de zeci jdă miliarde pe an, mie imi suplimentezi cu câte camere vreau eu, nu mă interesează ce faci cu alţii, îi dai afara p-ăia şi îi bagi pe ai mei."

Să revenim la telefonul de informare pe care îl primeşti, eventual şi cu o zi înainte de plecare, ca să fie treaba şi mai interesantă. Eşti sunat de la agenţie sau direct de la hotel, în funcţie de locul din care ai achiziţionat biletul, să te informeze că n-ai ce căuta la mare, la hotelul pe care l-ai solicitat. Ţi se propun şi variante, fie la un alt hotel, altă statiune sau o altă perioadă. De aici tu începi să turui tot setul de argumente din seria "nu mă interesează": "Nu mă interesează, eu am voucher, am contract, v-am plătit, vă dau in judecată tot arborele genealogic, bla, bla, bla"... pe sistemul "Sunt cetăţean european şi am drepturi. Important de ştiut că persoana care te-a sunat se află într-unul din puţinele momente în care chiar vrea să te ajute. Nu te sună ca să se scoată. Rahatul e deja făcut şi nu prea mai sunt multe de scos.Sigur că tu nici nu vrei să auzi de aşa ceva şi te duci la hotel, conform voucherului pe care l-ai plătit.

Odată ajuns la faţa locului, ai o singură şansă ca să-ţi salvezi pe cât se poate concediul: să conştientizezi că acolo nu te cazezi! Bineînţeles, conştientizarea nu te apucă din prima. Întâi incepi cu gura mare şi efectuare de circ. Îti arunci bagajele prin recepţie, îţi pui copilul să bocească, ţipi la recepţioneră, toate astea când îţi va veni rândul, pentru ca mai sunt alte zeci de turişti acolo cu aceeaşi problema ca a ta şi cu acelaşi mod de abordare. Ca să păreţi mai înfricoşători, vă aliaţi şi zbieraţi in grup. Chemaţi poliţia, televiziunea, OPC-ul... Pentru hotel este o problemă ale cărei consecinţe deja au fost asumate. Deciziile au fost luate şi tam-tamul e făcut în van. Ca să fiu mai concis, nici Dumnezeu Tatăl dacă se pogoară pe pământ, acolo nu se cazează.
Şi după ce a venit poliţia şi a ridicat din umeri spunând ca nu e de competenţa lor, după ce a venit televiziunea şi a mai facut şi ea un reportaj pe seama ta, după ce a venit OPC-ul şi a dat o amenda de 5-10 mii lei care era deja pregătită la tejghea, tu observi că tot în recepţie te afli si deja e seară. Pare cinic dar nu ai ce să faci.

Acum te găseşti in situaţia de a-ţi fi epuizat toate armele şi deja începe să te atraga ideea de a te aşeza la masa negocierilor. Varianta cu mutarea perioadei sejurului cade, pentru că eşti deja acolo. Rămane să accepţi mutarea la un alt hotel. Aici apare un alt element foarte important. Renumele, importanţa şi seriozitatea agenţiei de la care ai cumpărat sejurul. Majoritatea agenţiilor importante includ in contractul cu turistul clauza ca in caz de overbooking, acesta să primească o altă cazare de aceeaşi categorie sau superioara. Nu întotdeauna cel mai ieftin inseamnă şi cel mai bun. De obicei, ieftin găsesti pe la agentiile mici, de scări de bloc, unele obscure. Intr-o astfel de situaţie, cu siguranţă că vei blestema clipa in care ai decis să iei de unde e mai ieftin.

O agenţie mică nu-şi permite să contracteze camere la un anumit hotel, astfel că  vor lua direct de la hotel sau de la o altă agenţie care are camere contractate. Când vine momentul să fii mutat, eşti la cheremul hotelului, care te duce unde-i convine.
Pe de altă parte, o agentie importantă pe piaţa turistică, are contracte bine puse la punct cu hotelurile, vând de sume foarte mari anual şi pot constrânge hotelierii prin diferite metode cum ar fi refuzul de a mai face plăţi sau incetarea colaborării în viitor. Un hotel işi poate permite să piardă colaborarea cu o agenţie care îi vinde 5 camere pe an, dar cu una care vinde 100-200 de camere anual, nu.
Astfel, clienţii agentiilor puternice primesc de la acestea bonusuri constând in zile suplimentare de cazare, diferite facilităţi gratuite, cazări la hoteluri de categorii superioare dar în aceeaşi bani etc.. Agenţia este interesată să-şi cazeze turistul, fără a avea vreo importanţă costurile suplimentare, pentru că acestea vor fi suportate de catre hotel.
In concluzie, treaba cu cetăţeanul european şi cu drepturile nu ţine. Trebuie să laşi frustrarea momentului de-o parte şi să gândesti în folosul tău, pentru a obţine căt mai multe avantaje din situaţia creată.

luni, 30 iunie 2014

Promovarea de amator VS. promovarea cu frunze

Din seria "cum poti face amatoricesc o  promovare a turismului cu un impact mai mare decat campanii in care se investesc sute de mii de euro", am gasit un clip montat de un olandez care a venit in vacanta in Romania. Peter Schangen, autorul clipului, si-a petrecut vacanta la noi in tara cel mai probabil datorita prietenei sale Andreea Bercu, evident romanca.
Poate ar fi o idee buna, cu banii cheltuiti pe un clip de promovare, sa suportam sejururile a catorva zeci, sute de turisti straini, care sa-si spuna singuri parerea despre tara noastra, nu sa le-o spunem noi.

Mai jos aveti clipul lui Peter Schangen sau un link pentru vizionare la calitate superioara:




miercuri, 18 iunie 2014

Așa (Hotel) Ambasador pentru Mamaia, mai bine nu!

Dacă tot m-am intors recent dintr-un info-trip pe litoraulul românesc, n-aş vrea să pierd ocazia de a povesti tuturor senzaţiile tari pe care le-am trăit in hotelul Ambasador din Mamaia.
In primul rând, un lucru de apreciat este acela că organizatorul, Bibi Touring, a inclus acest hotel in lista unităţilor de cazare pe care le-am vizitat. Asta inseamnă că info-tripul nu s-a vrut a fi doar o plimbare de distracţie ci una in care să vedem atât părţile bune, care sunt destule, dar şi părţile rele.

La hotelul Ambasador, 4 stele, am fost cazaţi o noapte. Nu am luat cina in restaurantul hotelului, am ajuns seara spre orele 19:00 şi am eliberat camera a doua zi dimineaţa, la ora 7:00. In condiţiile astea, te gândesti că "ce se poate intâmpla atât de rău intr-un interval aşa scurt???". Ei bine, intr-un interval aşa scurt am trăit cea mai hidoasă experienţa intr-un hotel.


Să incep cu nişte impresii generale. Fost hotel de 3 stele, acum ridicat la rang de 4, Ambasadorul m-a pocnit fix in moalele capului chiar de la primul contact cu recepţia. Acolo, o cotoroanță scăpată din basmele copilăriei, aştepta să ne dea camerele in primire. Era şefa de recepţie, care părea foarte deranjată de la orice altceva ar fi făcut inainte să venim, dându-şi toată silinţa să realizăm lucrul ăsta: "nu vedeţi că listele astea sunt greşite???", "apăi... nu sunteţi niciunu' la poziţia care trebuie", "Asteaptă! Nu vezi că dau cameră altcuiva?"... toate pe un ton de educatoare ceaușistă ce-şi persecuta copiii. Ba chiar mă facuse să simt nevoia de a incasa un dos de palmă-n falcă, să-mi potolesc obrăznicia. O avantaja şi vârsta, undeva sărită de 50 de ani.

N-avea niciun rost să stau să-i explic că turismul din ziua de azi nu mai e turismul ăla de sindicat, din urma cu 20-30 de ani, când muncitorul percepea ca pe o favoare faptul că a reusit să ia un bilet de sindicalist, acolo unde i se dădea, nu unde işi dorea, bucurându-se că a ajuns la mare chiar dacă il intâmpinau nişte figuri acre la hotel.

Cu urări de pensionare grabnică făcute in minte şefei de recepţie, mi-am luat cartela şi m-am dus in cameră.

Bineinţeles că deschidem uşa cu cartela, că aşa ne stă bine dacă suntem hotel de 4 stele. Uşa actionată de cartelă era insă una din puţinele caracteristici ale unui hotel de această categorie. In cameră, gresie cap - coadă, că doar n-om fi nebuni să punem mochetă şi să dăm cu aspiratorul zilnic.
Paturile erau făcute din cornier sudat, zoit la pensulă cu vopsea de spital, având şi role ataşate probabil pentru a muta pacienţii dintr-un salon in altul. Camera mi-a adus aminte de vilele low-cost din Grecia, cu self catering, dar şi alea tot aveau nişte paturi mai umane. Pernele erau bune de dus in zonele afectate de inundaţii. Dacă n-ai saci de nisip, faci o minunăţie de dig din ele la cât de tari erau. In rest, camera era dotată şi cu un frigider (nu minibar), televizor şi uscător de păr in baie.

Cam atât in cameră. Mai departe, am ieşit pe balcon. Aici totul alb, proaspăt văruit, cu nişte zoaie la fel ca in cazul paturilor, reprezentând parcă o pictură abstractă trasată din bidinea. După ce m-am murdărit pe șosete de varul folosit la "pictura" lor, am intrat in cameră să mă schimb și să plec la cină, la restaurantul hotelului Del Mar. Tot un hotel de 4 stele, dar diferența părea de-o boltă cerească plină in favoarea Del Marului.

M-am intors, m-am culcat, m-am trezit pe la 6:30 și nimic din ceea ce avea sa-mi facă cea mai horror ședere intr-un hotel nu se intamplase incă. Mă duc pe hol să-mi iau bagajul. In dreptul ușii de la baie, mă-ncearcă o senzație de jilav pe la picioare. Deschid ușa cu pricina, aprind lumina și constat că mă aflu in fața a celei mai de rahat situații din viața mea. Toată baia era plină de rahat, zis și căcat, pentru a nu se confunda cu desertul turcesc, imprăștiat bine de apa care băltea. Era un  căcat de tip pastă, intins uniform prin toată baia. Inchid frumos ușa, apoi mă duc in cameră ca și cum nimic nu s-ar fi intâmplat. Mi-am amintit totuși că sunt ud la picioare, tocmai de la apa puternic imbogățită de maro. Imediat m-a cuprins o isterie cruntă, ca și cum șosetele mă ardeau, și incercam cumva să scap de ele. Următoarea constatare a fost că tot ce insemna pastă de dinți, periuță, parfum etc., se aflau in baie.


Mă intorc la locul cu pricina, deschid din nou ușa și imi fac un plan de acțiune. Cada părea relativ accesibilă cu o săritură mai vioaie din pragul ușii. Bineințeles că n-am reușit să ajung cu toate membrele in cadă, unul din picioare călcând deja in rahat. Am luat dușul, l-am pus repede pe mine, apoi pe jos, incercând să direcționez "norocul" către scurgere, cât să-mi croiesc o cale de acces spre ieșire. Din cadă apoi cu piciorul pe vasul de toaletă, să fiu mai aproape de chiuveta unde aveam toate cele. Aici am vazut și cauza problemei. Conducta care ieșea din veceu, nu era prinsă in niciun fel de vas, nici ermetizată cu silicon sanitar sau orice altceva. Erau băgate una-ntr-alta și atât. Țevile, nefiinf nici măcar la dimensiuni similare, exista mult spatiu prin care sa curga tot ce venea pe canalizare.

Mi-am luat bagajul și am plecat. La recepție, o altă colegă se plângea că i-a căzut para de la duș in cap.  Eu am predat zâmbitor cartela, am raportat o problemă la vasul de toaletă și m-am dus la micul dejun. Aici, vreo 30 de minute cât am stat in restaurant, nici măcar un singur ospătar n-am văzut la față. Era un mic bufet pe mijloc, oameni care se serveau și mese care se umpleau de farfuri nestrânse.

Părăsind hotelul, stăteam și mă gândeam... De obicei, un hotel, chiar dacă e mai slab cotat și nu oferă cine știe ce servicii, atunci când primește o astfel de vizită din partea agenților de turism, cei pe care se bazează să vândă, expune tot ce are mai bun. La Ambasador... pauză. Dacă nici in condițiile astea nu și-a dat nimeni silința să fie totul in regulă, oare ce i-o paște pe turiști?

Să pui o cartelă la ușă, un frigider in cameră și un uscător de păr in baie, nu inseamnă că ai standarde de 4 stele. Acest hotel este o rușine... o jenă teribilă, iar celor care au debitat clasificarea pentru el, le doresc la masă ce-am avut eu in baie. Hotelul Ambasador este o inșelătorie pentru care cineva ar trebui să facă pușcărie, măcar 400 de ani.

Unii ar putea spune "da, dar n-ai văzut că au tarife mai mici?". Tarifele mici nu reprezintă un argument ci tocmai instrumentul inșelătoriei. Să ai tarife mai mici decât un hotel adevărat de 4 stele dar mai mari decât hoteluri de 2 si 3 stele cu care oricum nu te compari, este un motiv suficient pentru a face un turist să ia o decizie, crezând că a facut o afacere buna. In realitate, turistul este mințit că i se oferă același lucru la bani mai puțini, ca să-l atragă, urmând ca acolo să descopere ce a plătit de fapt.

Dacă Ambasadorul ar fi avut tarife pe măsura competitorilor de 4 stele, nu l-ar fi călcat nici dracu'. Dacă ar fi rămas la 3 stele (deși nici pe alea nu le merită), iar nu l-ar fi călcat nimeni, pentru că ar fi fost prea scump. 

Uite așa află turistul la fața locului că ar fi putut să achiziționeze un bilet la un hotel de 3 stele mai ieftin, care să ofere servicii infinit mai bune decât Ambasadorul de 4 stele. Și tot așa se răspândesc zvonurile că la noi se oferă servicii proaste, tocmai datorită unor paraziți de genul ăsta. Dacă vii ca străin pe litoralul românesc dar ai avut neșansa-n viață să dai peste acest hotel, ai tot dreptul să te gândești că dacă la 4 stele gasești asemenea servicii, la restul ce-o mai fi?

Ne lăudam că vrem să imbunătățim imaginea turismului românesc, că vrem să avem "o țară ca afară" apoi dăm clasificări de 4 stele Ambasadorului. Partea rea este că hotelul Ambasador nu e singurul caz din România.


sâmbătă, 7 iunie 2014

BiBi Master Info Trip Delta & Litoral 2014

Ca in fiecare an, inainte de inceperea sezonului de vara, pentru cei din domeniul turismului e perioada info-tripurilor pe litoral. Excursii de informare, ca s-o dam pe romaneste. Hotelierii isi expun "marfa" si invita agentii de turism sa simta pe pielea lor ce vor vinde in sezon.
Cand discutam de litoralul romanesc, ca despre el e vorba in acest info-trip, sunt putin circumspect. Nu pentru ca ar fi scump, nu pentru ca n-ar oferi servicii de calitate, doar ca n-am inteles de ce turismul romanesc scoate in fata atat de mult acest produs. Cand spun "atat de mult", ma raportez la celelalte destinatii pe care Romania le poate promova si care au fost lasate in plan secund sau in coada prioritatilor.

Tot timpul aud ca la noi nu e ca afara, asta pentru ca intradevar, nu e. Factorul uman e insuficient pentru a aduce litoralul romanesc la nivelul celui extern. Mai exista si un factor mult mai important, cel natural.
Romania are vreo 400 km de litoral, dintre care destinati turismului probabil ca vreo 60 km. Prin comparatie, Turcia are in jur de 4000 km, cu iesire la Marea Egee, Mediterana si cea Neagra.
Sezonul de vara in Romania dureaza cam 3 luni, varful fiind undeva intre o luna - o luna si jumatate, in functie de vreme. Egiptul pe de alta parte, are macar 8 luni de sezon iar in 6 din aceste 8 luni temperatura apei este aproximativ egala cu temperatura aerului la noi in tara, in luna iulie.
Apoi apa. De ce la noi e neagra si la altii transparenta? De ce la noi sunt alge si la altii sunt corali? De ce? Ca asa ne-a lasat natura. Mediul marin, salinitatea impreuna cu alti factori, favorizeaza dezvoltarea unei faune care include si algele atat de suparatoare si care este in mare masura responsabila de culoarea verzuie a apei.
D-aia Marea Neagra nu-i ca aia Rosie... si n-avem nimic de facut in privinta asta.
Pe langa aceste aspecte, intervine si factorul uman, responsabil de construirea unor resorturi luxoase, cu management setat pe profit, dar inbucurator, au inceput si la noi sa miste binisor lucrurile in directia asta.


Si de aici se trage frustrarea mea si invidia pe promovarea indarjita doar a litoralului. Avem o sumedenie de alte locuri superbe carora turistul nu le poate spune ca "ma duc dincolo", pentru ca dincolo nu-s. Sunt numai la noi in tara. Sunt unice. Statiunile balneare, Clisura Dunarii cu rezervatia naturala Cazanele Dunarii, manastirile din nordul Moldovei, marginimea Sibiului, muntii Bihorului, Arieseni cu pesteri si ghetari, Maramuresul, traditiile din Bucovina, Delta Dunarii... A, da. Delta Dunarii. Asta a fost motivul principal pentru care am participat la acest info-trip.


Cei de la Bibi Touring, caci la a lor invitatie am raspuns, au ales sa promoveze si Delta Dunarii, fiind singura agentie din tara care publicat un catalog-ghid pentru aceasta destinatie si unitatile ei de cazare. Asa ca info-tripul de litoral a fost combinat si cu doua zile de Delta.
Gazda noastra din Delta Dunarii a fost Complexul Cormoran - Uzlina

Multi n-au fost in Delta Dunarii. Aud de ea si se gandesc ca ce poate fi? O balta, un stuf, niste pasari, eventual si ceva peste. Poate nici nu le place pescuitul. Delta este de fapt un loc in care omul inca are calitatea de invitat si sper sa ramana asa pe vecie. Totul atat de salbatic, linistit. Parca te simti jenat ca ai deranjat pelicanul de pe lac. Dar degeaba te duci in Delta daca nu faci si o excursie de cateva ore bune pe canale. Asa mai afli ca pasarea care ai vazut-o in urma cu 10 minute nu e la fel cu cea pe care o vezi acum, desi seamana, afli ca o stiuca matura are peste 50 cm, daca prinzi una sub 40 cm este obligatoriu sa o eliberezi iar intre 40-50 cm tine de onoarea pescarului daca si-o insuseste sau nu. Mai afli ca X5-ul si Q7-le nu valoreaza nici cat doua cepe degerate acolo, pentru ca mijlocul de transport al oamenilor este barca, ca stuful de pe acoperisul casutelor izoleaza mai bine decat tabla de pe palatele tiganesti si ca daca ai vrea palat gasesti mai greu loc de amplasat. Cu barca se duc localnicii sa se aprovizioneze cu alimente, cu barca se deplaseaza catre locurile in care au treaba, exista statii de alimentare plutitoare si totul aici se scrie dupa cum dicteaza natura. Iarna la un stuf, la un pescuit, se asteapta venirea primaverii. Mergeti si vedeti. Un sejur de 4 nopti in Delta este mult mai satisfacator si revigorant decat unul de 7 nopti pe litoral. Au si ei piscine si mancare pentru cei ce ar crede ca duc dorul la asa ceva.


Revenind la litoral, Mamaia ramane perla coroanei, o perla care costa pe masura, bineinteles. Desi statiunea este modelata tot mai mult dupa chipul si asemanarea dumnezeului local, acesta a facut multe lucruri bune acolo si are un merit destul de mare in dezvoltarea imaginii acesteia.
Prima noapte am dormit-o la Phoenicia Holiday Resort. Stiam ce ma asteapta acolo si eram nerabdator sa ajung. Desi la baza este un complex de blocuri ale caror apartamente n-au avut succes la vanzare datorita crizei, acum s-a transformat intr-un superb resort ce vrea sa le concureze pe cele de afara. La Phoenicia totul este ireprosabil. Cazarea, masa, facilitatile, personalul, ospitalitatea, tot.
Angajatele resortului, in timpul liber sunt probabil manechine. La cina, nu stiam daca se serveste masa ori e vre-o defilare de moda cu ospatarite.




Un exemplu negativ in Mamaia este hotelul Ambasador, ale carui 4 stele pe firmament par o imagine macabra si este o rusine pentru tot litoralul, nu doar pentru Mamaia. Am sa scriu intr-o postare separata despre experienta din acest hotel, ca-s prea multe de spus. Tocmai cu astfel de hoteluri se raspandeste vestea ca avem servicii proaste pe litoral si, ca o ironie a sortii, chiar unii din oamenii care aparent lupta pentru imaginea turismului romanesc, dau clasificari  exacerbate hotelurilor sinistre de genul acesta. Cu alte cuvinte, ne dam singuri cu tesla-n... glezna.

La capitolul pozitiv in Mamaia, pe langa Phoenicia as incadra si hotelurile Del Mar, Iaki, Savoy,Malibu si Dacia Sud... A! Si hotelul Delta de 2 stele care comparate cu cele 4 stele ale hotelului Ambasador, le fac pe acestea din urma sa para 4 papadii,  spuse pe numele lor popular.

Cel mai placut surprins am fost de sudul litoralului, acolo unde s-au dezvoltat unitati de cazare ce tind sa rivalizeze cu cele din Mamaia. As mentiona hotel Vera din Eforie Nord, complex Vox Maris din Costinesti si  hostelul Bazart care promoveaza spiritul din Vama Veche. La urma am lasat statiunea Venus ale carei hoteluri m-au impresionat cel mai mult. Hotel Melodia, absolut superb, modern, elegant, servicii de calitate. Hotel Palace cu niste camere cat un apartament, o receptie deschisa, aerisita, care da intr-o terasa chiar pe plaja. Hotelul Afrodita, cochet, elegant, hotelul Inter care este cotat la 5* si hotel Vulturul, recent renovat si adus la niste standarde ce permit oferirea unor servicii de calitate ridicata, chiar daca are doar 3 stele.
Statiunea Venus are si o parte negativa, reprezentata de autoritatile locale care nu se ocupa de statiune asa cum ar trebui, cu toate ca hotelierii s-au achitat cu brio de datoriile lor.