Cipru in octombrie!

        Vacanța petrecută în Cipru a fost poate cea mai interesantă vacanță din punct de vedere al lucrurilor aflate despre locul vizitat. În continuare am să vă povestesc despre cum am planificat vacanța, ce ar fi de văzut în Cipru și câteva amănunte istorice, extrem de interesante, așa cum le-am perceput eu. O să încep cu ele.

SCURT ISTORIC
      Poziționarea geografică a insulei a facut-o un punct strategic disputat încă din evul mediu. Aproape de Europa, Asia, Orientul Mijlociu și Africa, în coasta Turciei, a Siriei, Libanului, Israelului și a Egiptului, Ciprul e ca un observator de animale amplasat în mijlocul junglei.
      Apropierea de Grecia si Turcia a facut ca ambele popoare sa ocupe insula dealungul timpului. Ca urmare, populația insulei este formată în prezent de greci și turci. Ultimii care au stăpânit Ciprul au fost britanicii, până în anul 1960.
      Sfârșitul anilor '50 gasea Ciprul în plin război civil între brintanici, ciprioții greci și turci. Ciprioții greci voiau unirea cu Grecia, cei turci cu Turcia. Britanicii încercau să-i invrăjbească unii împotriva celorlalți ca să le înăbușe ideea de independență față de Marea Britanie. Pentru că ciprioții greci erau mai numeroși și mult mai vocali și activi în privința independenței, britanicii înarmau ciprioți turci pentru a-i lichida pe combatanții greci. Și uite așa, ciprioții greci îi tăbărau pe brinanici, britanicii organizau miliții cu ciprioții turci care să-i tabere p-ăia greci, să le vină lor mai ușor să-i căsăpească și pe unii și pe ceilalți , turcii ripostau și ei contra britanicilor și tot așa. Trei grupări care se omorau între ele. Haos total.
     Vrând să pună capăt atrocităților și crizei politice, britanicii sunt de acord să le acorde independența cu condiția ca ei să-și pastreze două baze militare în Cipru. După cum spuneam, interesul strategic era mare. Teritoriile pe care sunt amplasate bazele sunt sub suveranitate britanică. Militarii și-au adus familiile acolo ori și-au întemeiat familii cu femei de pe insulă. Au școli în limba engleză, magazine unde plătesc cu lire sterline, spital, pompieri... Practic au format un mic stat.
       Asa că, în 1960, Ciprul și-a proclamat independența. Scăpând de lupta cu britanicii, ciprioții aveau mai mult timp acum să se concentreze pe lupta dintre ei.  Ciproții greci, amintindu-și de milițiile cu ciprioți turci, au început să-i persecute și să le încalce unele drepturi.
      La 14 ani distanță de la proclamarea independenței, ciprioții greci plănuiau o lovitură de stat prin care să dea jos președintele de atunci și să proclame unirea cu Grecia. Pentru Turcia, care avea de mai mult timp gând de ocupare a Ciprului, a fost prilejul ideal de a invada insula sub pretextul că își protejează etnicii. S-au oprit însă doar la partea de nord, aprox 40% din suprafață, pentru că riscau un conflict mai greu de dus, cu forțele britanice, care tocmai le explicase ciprioților că n-au de gând să plece de acolo chiar dacă le-au oferit independența, și poate și cu grecii al căror ajutor le tot era cerut de ciprioții greci.
În prezent există o linie de diviziune între cele două părți, cu puncte de pază, iar accesul dintr-o parte în alta se face printr-o mică vamă.

Dar cea mai interesanta parte o voi spune ceva mai jos, când voi povesti despre Famagusta.

INFORMAȚII  UTILE
---     E bine de știut, la alegerea zonei de cazare, că partea vestică a insulei este mai liniștită, oferă un cadru natural mai exotic, țărm mai stâncos, grote inundate de mare, plantații de banani și altele. Aici mă refer la zona Paphos.
Partea estică a insulei, Ayia Napa în special, este paradisul vieții de noapte, al agitației, al cluburilor a căror muzică duduie până dimineața. Dacă alegi partea vestică trebuie să cauți un zbor București - Paphos, astea fiind puțin mai rare și operate doar de Ryan Air. Pentru partea estică, București - Larnaca, ai ca variante Tarom și Blue Air. Orice combinație încrucișată de zbor Paphos - cazare Larnaca sau invers, presupune o distanță de peste 120 km între aeroport și cazare.
---     În Cipru, fiind fostă colonie britanică, se circulă pe partea stângă a drumului, adică mașinile au volanul pe partea dreaptă, inclusiv în Ciprul de Nord.
---     Trecerea în Ciprul de Nord se face, conform MAE, pe baza buletinului valabil minim 6 luni la momentul respectiv. Realitatea din teren este alta. Am citit despe cazuri în care s-a trecut cu buletinul dari si cazuri în care s-a cerut pașaport. În cazul meu mi s-a cerut pașaportul. Să te înhami la o discuție despre abuzuri și ce prevede legea e o suluție care nu te va ajuta cu nimic. Dacă se poate, cel mai bine e să ai și pașaportul.
---     Cipru de Nord, deși nerecunoscut oficial ca stat independent, functioneaza cu rețea telefonică turcă și vei fi tarifat conform tarifelor de rooming valabile pentru Turcia. Adică 10 euro/mb de internet și 3 euro/minut la apel. Telefonul se poate conecta la rețeaua turcă și dacă te afli în apropiere de graniță, nu neapărat trecut în nord. Cea mai bună recomandare este să setezi manual rețeaua telefonului.
---      În Cipru de Nord moneda folosită este lira turcească. Orice magazin acceptă și euro. Rata de schimb ar trebui să fie de 1 Euro/6 Lire (evident, poate suferi modificări pe viitor)

PLANIFICAREA VACANȚEI
   Era început de septembrie (2018). După ce ne-am spus toată vara că pe final de an n-o să mai plecăm nicăieri pentru că aveam vreo 4 nunți de onorat cu prezența, împreună cu nevastă-mea am hotărât că trebuie să dispărem de acasă, vreo câteva zile, și în toamnă. Criterii de selecție a destinației: buget redus, vreme bună de plajă, un loc unde să nu mai fi fost. După câteva zeci de minute de analizat harta, pun degetul pe Cipru. Nu-l văzusem niciunul din noi, nu știam prea multe despre destinație deci părea o idee bună.

ALEGEREA STAȚIUNII
      O căutare rapidă pe Google despre stațiunile cele mai frumoase. Aveam de ales între partea de vest a insulei, zona Paphos, partea de est - Ayia Napa și partea de nord-est, zona Famagusta, în Cipru de Nord. Câștigătoare, Ayia Napa, descrisă ca o stațiune animată, distracție, tineret, dar mai ales pentru că se află la doar 50 km de aeroportul din Larnaca.

ZBOR ȘI CAZARE
      Pentru cazare am găsit hotelul Anthea Apartments, cu 3 piscine, foarte bine amplasat, central, aproape de plajă și fix în zona de supermarketuri si cluburi. Un apartament, living si dormitor, 5 nopți, 150 Euro, fără mic dejun care ar mai fi însemnat încă 124 Euro.
      Zbor direct găsisem doar cu Tarom și Blue Air. Cel mai bun preț a fost la Blue Air, 180 Euro pentru 2 persoane, dus-întors. Partea proastă a aparut la orarul de zbor. 00:15 - 02:35 AM. Ne-am zis că oricum o să închiriem o mașină și nu contează ora la care ajungem. Costul mașinii, 150 Euro pentru 5 zile, cu toate asigurările incluse, un Smart For Four închiriat din țară și ridicat din aeroport. Toate bune și frumoase până când m-am urcat în mașină. Nu era volanul. Era pe partea greșită. Ok, pe principiul românesc m-am gândit că au mașini cu volan pe dreapta că-s mai ieftine. Mă mut după volan, ne punem în mișcare... marcajele desenate invers, moment în care m-am luminat. Fostă colonie britanică, obiceiuri britanice.
      La 3:30 dimineața eram în parcarea hotelului pregătiți să dormim în mașină. "Hai că nu e rău Smartul, hai că uite ce comod e scaunul, hai că am destul loc dacă dau scaunul pe spate, hai că stă comod și unul de 1,86 și 110 kile", mă încurajam eu cu voce tare. N-a trecut o jumătate de oră că deja aveam picioarele scănduri și coloana acordeon tasat. Am luat atitudine și m-am dus la recepția hotelului. "Măi doamnă, pliz, știu că-i 4 dimineața. Plătesc o noapte-n plus, numai lăsați-mă să-mi deșir oasele în pat. Vreau camera de acum". "Nu, că-i plin". A, bun... la 5 octombrie era hotelul plin. Înapoi la Smart. Pe nevastă-mea, la 1,60 , n-o strângea mașina. Dormea ca-n baldachin, dar pe mine da.

LOCURI VIZITATE
      Din Ayia Napa am pornit aproape zilnic, în toate direcțiile, ca să vedem ce era de văzut. Larnaca, Limassol, Paphos, Cape Greco, Famagusta și Nicosia. Am ratat însă un obiectiv pe care ni l-am propus dar cele 5 zile nu ne-au fost de ajuns. Munții Troodos. Încep cu ce mi-a plăcut cel mai mult.

FAMAGUSTA
      Orasul vechi, înconjurat de ziduri, moscheia Lala Mustafa Pasha amenajată în interiorul unei catedrale creștine, castelul lui Othello (pentru fanii Shakespeare, unde se spune că a scris piesa) și cofetăria Petek Pastanesi pe care te asigur că nu vrei s-o ratezi.

ORAȘUL FANTOMĂ

      Acum urmează partea cea mai interesantă. Până la invazia turcă, în 1974, țărmul Famagustei  găzduia una din cele mai luxoase stațiuni de litoral din lume, Varosha. 3 kilometri de plajă înțesată de hoteluri de 5 stele, ba chiar și unul de 6 stele (prima poză din calupul de mai jos), după spusele celor din zonă. Așa că aici veneau toate vedetele planetei, cheltuiau bani multi și contribuiau considerabil la economia Ciprului.

      Cu o zi înainte de debarcarea turcilor, armata britanică află de invazia iminentă și reușește în mai puțin de 24 de ore să evacueze stațiunea. Hotelurile înalte, rămase goale, au devenit ascunzătoare pentru lunetiștii ciprioți care au reușit să producă pierderi semnificative în rândul armatei turcești. Ca răspuns la contra cipriotă, turcii apelează la suport aerian și hotelurile sunt bombardate, multe dinte ele parțial dărâmate. Rezultă un peisaj cu o mare superbă, plajă cu nisip fin și valuri care se sparg la poalele unor clădiri ruinate, fără geamuri, fără tencuială, cu pereți lipsă, fără țipenie de om și o liniște sinistră care îți dă fiori și ziua-n amiaza mare.

         Și din '74 și până în prezent toată zona a fost închisă, îngrădită cu garduri de sârmă ghimpată și păzită de armata turcă, formată acolo din ciprioți turci. Nimeni altcineva nu are voie să intre și, cel mai probabil, foarte mulți soldați s-au îmbogățit de pe urma zecilor de hoteluri de lux abandonate fără a se lua mare lucru din ele. Pe lângă hoteluri au fost părăsite și sute de case din cartierul Varosha, case aparținând ciprioților greci care au fost deportați forțat în partea de sud. Majoritatea au scânduri bătute-n geamuri și uși pentru a împiedica hoții să intre, proprietarii crezând că plecarea  este o chestie temporară și se vor întoarce la casele lor imediat ce situația se va liniști. Asta nu s-a întâmplat niciodată. Ciprioții se urăsc reciproc. Grecii sunt cei care au doza de ură mai mare și n-au trecut peste cele întamplate nici acum, după 45 de ani. Populația tânără pare să încerce să depășească momentul însă cei bătrâni au grijă să cultive ura, din generație în generație, să nu lase trecutul să fie uitat.
         Pentru ciprioți Varosha a fost extrem de importantă. Fabrică de bani. Turcii au încercat, în repetate rânduri să negocieze cu grecii o posibilă redeschidere a stațiunii însă asta ar însemna un nou război civil. În armistițiul pentru încetarea luptelor și împărțirea insulei, una din principalele condiții din partea grecilor a fost ca stațiunea sa nu fie folosită de turci. Asta ar fi implicat și mai multe părți in război pentru că patronii hotelurilor erau oameni influenți din Marea Britanie, Grecia și alte țări, cărora nu le-ar fi picat bine ca niște invadatori să se folosească de ceea ce ei au clădit.
         Până când nu va trece suficient timp ca rănile să se vindece, Varosha va rămâne un cartier fantomă, însă unul la marginea căruia te poți duce și face plajă printre câteva ruine ale unor foste hoteluri. Plaja este amenajata cu șezlonguri, umbrele, bar, ba chiar și un hotel nou a fost ridicat acolo, la marginea zonei militarizate.
          Excursia către Famagusta am făcut-o cu un Red Bus. "The Original Red Bus", pe numele lui. Așa am scăpat de grija mașinii și am ascultat și multe povești. Ghid ne-a fost proprietarul afacerii, un britanic de 70 și ceva de ani, fost soldat în armata britanică detașată în Cipru, care a rămas pe insulă și și-a întemeiat o familie acolo. Știe foarte multe lucruri și are foarte multe de povestit.  Are câteva autobuze britanice, vechi.  Mai există un red bus, o copie a afacerii originale, care se numește The Official Red Bus. Preț este același, 30 Euro/pers (cel puțin pentru extrasezon). însă ei folosesc audio guide-uri, care nu sunt nici pe departe același lucru cu un ghid real. Pe ăștia poți să-i diferențiezi ușori. Și ei au tot autobuze stil britanic, roșii, însă ale lor sunt noi. Eu recomand The Original Red Bus.

AYIA NAPA

         Îl declar cel mai animat loc în care am fost vreodată. O agitație continuă, fie că-i noapte sau zi. Dacă ești amator de viață de noapte, cu siguranță ca Ayia Napa e ce trebuie să-ți prescrie doctorul. Lumini, culori, lume multă pe străzi, miliarde de cluburi făcute fiecare, foarte frumos, după o tematică anume. Muzică de toate felurile până crapă de ziuă. Restaurante, terase, cafenele, la fel. Parc de distracții, supermarketuri... Tot ce vrei. Și asta la început de octombrie. Nu vreau să mă gândesc ce e acolo în vârf de sezon.

NISSI BEACH

         Și dacă tot sunt la capitolul Ayia Napa trebuie să fac o recomandare de neratat. Plaja Nissi. Probabil cea mai căutată plajă de aici. Nisip fin, șezlonguri, baruri, muzică și, partea cea mai interesantă, o insuliță pe care poți ajunge fără barcă, fără să înoți ci la pas. În funcție de nivelul apei, fie se descoperă o limbă de nisip care unește țărmul cu insula, fie traversezi prin apă până la genunchi, dacă fâșia este inundată. Oricum, e interesant de urmărit șirul indian de turiști care se perindă dintr-o parte în cealaltă.

CAPUL GRECO (CAPE GRECO)
        Dacă alegi să te cazezi în Ayia Napa trebuie să-ți faci timp și de-o plajă la Capul Greco. Sunt doar 10 kilometri distanță. Fie că închiriezi o mașină, un ATV, o bicicletă sau orice altă variantă, e păcat să n-ajungi și acolo.
        Dacă nu luăm în calcul și partea turcească, cu cornul ei de pământ care se întinde spre Orient, la Capul Greco ești în cel mai estic punct al Uniunii Europene. În cel mai estic punct accesibil de fapt, pentru că britanicii au o bază militară care ocupă toată aria propriuzisă a Capului Greco.
        Imaginile de aici sunt folosite la majoritatea afișelor turistice care promovează Ciprul de Sud. Stânci, grote, apă  limpede, turquoise și celebra Black Pearl, o replică a corabiei piraților din Caraibe, care face curse prin prin zonă și pe care turiștii de pe țărm o pândesc pentru a o fotografia prin ochiurile stâncilor.

PAPHOS
         Paphos-ul se află în capătul vestic al insulei. Un orășel liniștit dar situat într-un decor exotic, cu un drum care te aduce aici prin plantații de bananieri, cu un țărm stăncos, plaje, grote și golfulețe.

LARNACA

      Prima locație vizitată a fost Larnaca. Al 3-lea oras ca mărime, după numarul de locuitori, 72.000. Drăguț dar nu foarte impresionant. Am vizitat zona veche a orașului. Cartierul turcesc aș spune că e principalul obiectiv de vizitat, cu biserica Sf. Lazăr. Apoi bulevardul ce se întinde dealungul plajei publice Finikoudes, înțesat de palmieri și hoteluri ce privesc spre mare. Un fel de Ocean Drive boulevard, din Miami. Apoi Larnaca Marina, portul de ambarcatiuni mici.
      Plaja Finikoudes mi s-a parut dezamăgitoare. Părea că are mai mult pământ decât nisip. Nu mi s-a părut prea atractivă însă se desfășurau o mulțime de activități publice acolo și locul era foarte animat.

LIMASSOL
      Mergând dealungul coastei, către vest, undeva puțin trecut de jumătatea insulei, ajungi în Limassol. Al 2-lea oraș ca mărime, cu 154.000 de locuitori. Limassolul e un oras modern. Malluri, clădiri din sticlă cu forme futuriste, zgârie nori în stadiul de proiect. Limassol Marina este cea mai frumoasă zonă, împreună cu centrul vechi.
      Orașul merită punctat, dacă te afli în zonă sau în trecere, însă nu pot spune că ratezi ceva important dacă nu-l vezi.

NICOSIA
         Capitala și cel mai mare oraș al Cipului, împărțită și ea între greci și turci, nord și sud, nu m-a încântat prea mult. N-aș spune că merită efortul de a străbate aproape 100 km ca să vezi Nicosia decât dacă ai o condică personală și vrei să mai bifezi o capitală. Însă lipsa de entuziasm e posibil să mi se tragă și de la o experiență neplăcută pe care am avut-o acolo, chiar de cum am ajuns. Primesc un sms prin care sunt atenționat că mi s-a restricționat accesul la internet pentru că am depașit limita de 40 Euro. Telefonul se conectase la rețeaua turcă unde internetul se taxează cu 10 Euro/Mb. Consumasem 4 mega de internet, cel mai probabil într-o secundă, la un update de vreme, ceva, fără să scot telefonul din buzunar, și fusesem taxat cu 200 Lei. Până la urmă, la întoarcere, am reușit de nu i-am plătit însă, rău de pagubă fiind, faza asta îmi  tăiase tot cheful. Așadar, mare grija la telefon în preajma graniței cu Ciprul de Nord.
          Revin la Nicosia. Orașul vechi este punctul de atracție turistică. Clădiri vechi, străduțe mici, înguste, terase, magazine. Clasic. În rest... un aer de oraș european pe bulevardele principale și influențe orientale, turcești, spre periferii.

            Și acum, o scurtă recapitulare de încheiere. Ayia Napa, dacă vrei distracție, viață de noapte și agitație non-stop. Paphos dacă vrei plaje, scuba, snorkeling, grote. Capul Greco pentru cel mai estic punct al uniunii europene și, pentru nimic în lume, să nu ratezi Famagusta.