Promovarea de amator VS. promovarea cu frunze

Din seria "cum poti face amatoricesc o  promovare a turismului cu un impact mai mare decat campanii in care se investesc sute de mii de euro", am gasit un clip montat de un olandez care a venit in vacanta in Romania. Peter Schangen, autorul clipului, si-a petrecut vacanta la noi in tara cel mai probabil datorita prietenei sale Andreea Bercu, evident romanca.

Poate ar fi o idee buna, cu banii cheltuiti pe un clip de promovare, sa suportam sejururile a catorva zeci, sute de turisti straini, care sa-si spuna singuri parerea despre tara noastra, nu sa le-o spunem noi.

Mai jos aveti clipul lui Peter Schangen sau un link pentru vizionare la calitate superioara:

Peter Schangen - Romania 2013

Info Trip Delta & Litoral 2014 - Episodul 3 (de Istrate Cristian)

Au trecut mai bine de 3 saptamani de la incheierea info-tripului Bibi si tot mai gasesc cate un episod de publicat. De data asta, un coleg de breasla si de excursie m-a rugat sa postez si opinia lui despre vizita facuta in Delta Dunarii, la complexul Cormoran. 
A trait dezamagiri, fanteziile lui culinare i-au fost spulberate, hotarandu-se astfel sa "toarne" si cele mai "murdare" secrete ale complexului Cormoran la care el a avut acces. Aproape ca-i vad tristetea pe chip, cu o lacrima tremuranda in ochii mari si umezi, demoralizat fiind de lipsa pestelui din meniu. Dar ca sa intelegeti despre ce e vorba, cititi textul de mai jos.

@ Istrate Cristian:
"Complexul  Cormoran – Teapa mancarurilor pescaresti si a serviciilor 
Dupa multe incercari de a participa in infotrip-ul organizat de Bibi Touring si bineinteles cu multe refuzuri avute pe motin ca nu mai este loc, intr-un final, cu vreo cateva zile inainte de plecare, primesc un telefon magic in care mi se spune ca sunt pe lista celor care vor pleca in info. Bucurie mare pentru mine, mai ales ca acest infotrip includea si o vizita in Delta cu cazare de o noapte in Complexul Cormoran – Uzlina. Cum am aflat vestea ca sunt inscris, imediat am deschis cutia neagra (laptop) cu wi-fi,  ma conectez repede, dau pe motorul cu cele mai multe viteze incluse (Google) si caut Complex Cormoran. Sa vada si ochiul lui Je unde va fi cazat in Delta, eu fiind si un pescar, amator mai mult dar cu intentii bune. Cand deschid pagina, minunatie. Cazare la hotel  3* sau la vilute, piscina, restaurant, posibilitate de plimbare cu barca pe canale, disco, biliard, tot ce vrei si ce nu vrei. Foarte incantat de ce vazuse pupila mea, incep sa imi fac planuri, sa imi sun prietenii „culesi” de prin alte info-uri, sa le zic marea veste ca merg si eu cu ei si iar vom fi impreuna. Zilele urmatoare abia au trecut. Am avut impresia ca avea ziua 48 de ore si nu 24. 

Incepusem sa numar orele, nu zilele, pana la plecare. Intr-un final ajung si in marea zi de plecare in info. Cu bagajul dupa mine ma prezint la autocar, ma imbarc, dupa cateva minute ma debarc, ca cica nu acolo trebuia sa fiu, ma imbarc in al doilea autocar si intr-un final plecam. Destinatia Delta Dunarii ca apoi sa poposim si pe litoralul nostru. Dupa cateva ore de mers si cateva opriri sa mai culegem colegi de breasla, ajungem intr-un final la Murghiol. Locul unde autocarul trebuia sa ramana parcat si noi sa ne imbarcam in catamarane pentru a strabate cativa km pe Dunare (mile marine mai degraba sa fim in termeni) pana la complexul Cormoran. 
Drumul pana acolo a fost impresionant. Pentru prima data cand faceam acest lucru am ramas putin mut. Nu mai iesea niciun zgomot din mine. Asta pana ce un coleg din catamaran ne-a incalzit cu putina palinca sa ne mai revenim la normal.

Ajuns la debarcader in fata Complexului, am ramas si acolo uimit de ceea ce putea sa existe. Primire cu pahare de sampanie, veselie, voie buna, fotografii, dar toate cu o limita. Limita ce era impusa de stomac. Ma cam rodea dupa atatea ore de mers si dupa cateva guri de palinca. Abia asteptam masa aia plina de produse pescaresti. Ajung la fata locului (terasa) las bagajul si bag ochiul repede la ce produse avem de „papa”. Uimire maxima. In loc de produse pescaresti diverse, sa nu stii ce sa alegi, gasesc salata de vinete, telemea, salata de rosii, castraveti. Zic, cred ca nu m-am uitat bine. Ma uit din partea cealalta si vad intr-un final produsele pescaresti: Cativa pestisori, in marinata zic eu ca erau, niste icre facute la „norma” si cu foaaaarte mult ulei ca sa creasca in oala si niste chiftelute. Alea nu erau din peste. Imi zic ca na, e inceputul, se pregateste poate mai incolo ceva. De foame mananc tot ce apuc. Tot ce apuc, bine zis. Fiind multe persoane, tavile cu produse s-au golit destul de repede ca fomica era destul de mare. Curios am fost ca nu mai veneau sa le umple si mai erau de venit. Intr-un final s-au umplut tavile dar cu produse mai mult nepescaresti. Asta e. Cine vine ultimul mai mananca si salata.  

Dupa o masa „copioasa” ne retragem la camere sa ne pregatim pentru plimbarea pe canalele mirifice ale Deltei. Am nimerit una din vilele complexului. Zic una pentru ca era tocmai ultima din complex. Fiind ultima, va da-ti seama ca nici apa nu prea ajungea acolo. Am probat dusul, ca na, eram venit de pe drum. Dar ce sa vezi. Apa curgea si nu prea. Cred ca daca colegul meu de camera si bunul meu prieten „cules” de prin info-uri lua apa in gura si ma stropea sa fac dus, ieseam mai castigat. Cu greu am reusit sa dau sapunul jos de mine si sa ma pregatesc de plecare. Am zis ca na, e delta. Apa ajunge mai greu pe aici si in capatul complexului. Eu unul nu sunt pretentios la lucrurile astea. Fiind pescar, ma spal si in balta daca e cazul. Dar ma gandeam ca vine un turist, isi goleste buzunarele acolo, si acasa isi da seama ca de banii care i-a dat platea facturile la apa pe vreo 2 ani. 

Dupa cateva momente de dupa dus, ne imbarcam din nou in catamarane si plecam in Delta. Vreau sa precizez ca aceasta plimbare a facut totul. Linistea si salbaticia locului este impresionanta. Cred ca sunt altii care pot descrie in cuvinte frumusetea locului. Eu unul nu ma pot exprima in cuvinte. Ce a vazut pupila mea s-a intiparit in minte si acolo va ramane pentru mult timp de acum incolo. Vreo 2 ore si jumatate de plimbare mi-au incarcat toate bateriile posibile si imposibile. Dupa plimbare ne intoarcem in complex. Putin infometati drept sa zic. Asteptam acum mancarurile alea pescaresti din delta. Ma hotarasem sa mananc si fara paine numai sa ma satur de peste. La cina, ce sa vezi... Gratar. Buuuun. Dar sa vedem de ce este. Mda, porc si miel. Tipic pentru Delta. Se pare ca in Delta nu mai cresc acum pesti ci turme de porci si turme de miei. Nu zic ca nu au fost bune. Ba chiar exceptionale. Dar totusi .... suntem in Delta. Unde este borsul acela de peste cu vreo 8 – 9 specii, sa cazi in genuchi cand dai de aroma lui. Unde este ??????  

Am trecut cu gust amar si peste cina, a urmat un foc de tabara frumos, apoi distractia din „Discoteca” complexului. Totul a decurs normal pana undeva la ora 4 dimineata. De la palinca si tantarii mi-au devenit prieteni. Se asezau pe chelia mea cum se aseaza vulturul dresat pe mana. Pe la un 4 juma dimineata, dupa inca o incercare de a ma „dusui” si eu, imi asez oasele in pat sa ma linistesc vreo 3 ore. Somn de voie. Dimineata, soare frumos, impreuna cu colegul meu de camera si bunul prieten imi servesc cafeaua si „trabala” (tigara) la piscina. Razele soarelui te piscau frumos dar totusi iar ma rodea putin foamea, ca na, noaptea servisem cate ceva. Servim micul dejun, destul de Ok pentru cine nu este pretentios, mai vizitam complexul de jur imprejur, mai stam la o vorba dupa care urmeaza marele concurs. Omleta din ou de strut. Impreuna cu unul din colegii mei de grup, ne punem sorturile, dam drumul la facut gauri in ou, preparam „aluatul” pentru omleta si apoi directia spre bucatarie pentru a o prepara. 

Aici am avut marele soc de la intrare. O bucatarie imbatranita, plina de unsoare arsa si mai ales plina de oale si ulcele vechi de cand s-a format delta cred. Vad pe aragaz un tuci, in care eu nici mancarea pentru pesti nu as fi preparat-o. Dar in fine, asta e. V-am spus ca nu sunt genul scarbos. Ii dam bataie la facut omleta, ochiul critic umbla de colo colo. Nu sunt eu un mare bucatar dar totusi frate, pune dracu si baga putina curatenie prin locurile alea din bucatarie si mai cumpara si tu niste oale noi, de ultima tehnologie, ca doar esti intr-un complex unde vin multi straini. Momentul care a pus capat pentru mine din punct de vedere al serviciilor culinare, a fost acela cand am cerut o paleta sa intorc omleta. O paleta din inox tocit, la incheieturi plina de ulei ars si uscat, parca spalat cu apa curata fara pic de Axion, Fairy, Pur sau alte produse. Probabil ca inca mai folesesc Tix si de aia nu se ia asa bine. Din acel moment pentru mine s-a rupt orice gand de a mai servi ceva la masa. Noroc de niste capsuni afisate acolo de mi-am potolit si eu foamea. Asta este turismul romanesc din Delta. Pacat ca nu avem organe abilitate sa faca controale in astfel de zone. Eu unul daca lucram in domeniu, cu siguranta Complexul Cormoran ramanea doar cu servicii de cazare.

Imi pare rau ca am ajuns sa am astfel de experiente in minunata noastra Delta. Plimbarea pe canale a sters orice amintire trista legat de acest loc, dar am ajuns la concluzia ca turistii nostri sunt mintiti cu zambetul de buze. Cu siguranta voi mai calca in acele locuri, cu siguranta voi sfatui turistii sa viziteze acele locuri pentru ca merita, dar cu siguranta nu voi oferi astfel de cazari turistilor mei. Se face o impresie proasta despre minunatiile Deltei si este pacat. Pe viitor mi-am propus sa vizitez foarte multe locuri din Delta, sa-mi fac propriul meu info, pentru a afla cat mai multe informatii despre Delta Dunarii, ca nu cumva turistii mei sa fie nemultumiti vreodata. In speranta unor schimbari majore in serviciile oferite de acele zone, ma aplec in fata voastra, imi scot palaria si va zic: O zi buna dragilor!!!"

Așa (Hotel) Ambasador pentru Mamaia, mai bine nu!

Dacă tot m-am intors recent dintr-un info-trip pe litoraulul românesc, n-aş vrea să pierd ocazia de a povesti tuturor senzaţiile tari pe care le-am trăit in hotelul Ambasador din Mamaia.
In primul rând, un lucru de apreciat este acela că organizatorul, Bibi Touring, a inclus acest hotel in lista unităţilor de cazare pe care le-am vizitat. Asta inseamnă că info-tripul nu s-a vrut a fi doar o plimbare de distracţie ci una in care să vedem atât părţile bune, care sunt destule, dar şi părţile rele.

La hotelul Ambasador, 4 stele, am fost cazaţi o noapte. Nu am luat cina in restaurantul hotelului, am ajuns seara spre orele 19:00 şi am eliberat camera a doua zi dimineaţa, la ora 7:00. In condiţiile astea, te gândesti că "ce se poate intâmpla atât de rău intr-un interval aşa scurt???". Ei bine, intr-un interval aşa scurt am trăit cea mai hidoasă experienţa intr-un hotel.

Să incep cu nişte impresii generale. Fost hotel de 3 stele, acum ridicat la rang de 4, Ambasadorul m-a pocnit fix in moalele capului chiar de la primul contact cu recepţia. Acolo, o cotoroanță scăpată din basmele copilăriei, aştepta să ne dea camerele in primire. Era şefa de recepţie, care părea foarte deranjată de la orice altceva ar fi făcut inainte să venim, dându-şi toată silinţa să realizăm lucrul ăsta: "nu vedeţi că listele astea sunt greşite???", "apăi... nu sunteţi niciunu' la poziţia care trebuie", "Asteaptă! Nu vezi că dau cameră altcuiva?"... toate pe un ton de educatoare ceaușistă ce-şi persecuta copiii. Ba chiar mă facuse să simt nevoia de a incasa un dos de palmă-n falcă, să-mi potolesc obrăznicia. O avantaja şi vârsta, undeva sărită de 50 de ani.
N-avea niciun rost să stau să-i explic că turismul din ziua de azi nu mai e turismul ăla de sindicat, din urma cu 20-30 de ani, când muncitorul percepea ca pe o favoare faptul că a reusit să ia un bilet de sindicalist, acolo unde i se dădea, nu unde işi dorea, bucurându-se că a ajuns la mare chiar dacă il intâmpinau nişte figuri acre la hotel.

Cu urări de pensionare grabnică făcute in minte şefei de recepţie, mi-am luat cartela şi m-am dus in cameră.
Bineinţeles că deschidem uşa cu cartela, că aşa ne stă bine dacă suntem hotel de 4 stele. Uşa actionată de cartelă era insă una din puţinele caracteristici ale unui hotel de această categorie. In cameră, gresie cap - coadă, că doar n-om fi nebuni să punem mochetă şi să dăm cu aspiratorul zilnic.
Paturile erau făcute din cornier sudat, zoit la pensulă cu vopsea de spital, având şi role ataşate probabil pentru a muta pacienţii dintr-un salon in altul. Camera mi-a adus aminte de vilele low-cost din Grecia, cu self catering, dar şi alea tot aveau nişte paturi mai umane. Pernele erau bune de dus in zonele afectate de inundaţii. Dacă n-ai saci de nisip, faci o minunăţie de dig din ele la cât de tari erau. In rest, camera era dotată şi cu un frigider (nu minibar), televizor şi uscător de păr in baie.
Cam atât in cameră. Mai departe, am ieşit pe balcon. Aici totul alb, proaspăt văruit, cu nişte zoaie la fel ca in cazul paturilor, reprezentând parcă o pictură abstractă trasată din bidinea. După ce m-am murdărit pe șosete de varul folosit la "pictura" lor, am intrat in cameră să mă schimb și să plec la cină, la restaurantul hotelului Del Mar. Tot un hotel de 4 stele, dar diferența părea de-o boltă cerească plină in favoarea Del Marului.

M-am intors, m-am culcat, m-am trezit pe la 6:30 și nimic din ceea ce avea sa-mi facă cea mai horror ședere intr-un hotel nu se intamplase incă. Mă duc pe hol să-mi iau bagajul. In dreptul ușii de la baie, mă-ncearcă o senzație de jilav pe la picioare. Deschid ușa cu pricina, aprind lumina și constat că mă aflu in fața a celei mai de rahat situații din viața mea. Toată baia era plină de rahat, zis și căcat, pentru a nu se confunda cu desertul turcesc, imprăștiat bine de apa care băltea. Era un  căcat de tip pastă, intins uniform prin toată baia. Inchid frumos ușa, apoi mă duc in cameră ca și cum nimic nu s-ar fi intâmplat. Mi-am amintit totuși că sunt ud la picioare, tocmai de la apa puternic imbogățită de maro. Imediat m-a cuprins o isterie cruntă, ca și cum șosetele mă ardeau, și incercam cumva să scap de ele. Următoarea constatare a fost că tot ce insemna pastă de dinți, periuță, parfum etc., se aflau in baie.

Mă intorc la locul cu pricina, deschid din nou ușa și imi fac un plan de acțiune. Cada părea relativ accesibilă cu o săritură mai vioaie din pragul ușii. Bineințeles că n-am reușit să ajung cu toate membrele in cadă, unul din picioare călcând deja in rahat. Am luat dușul, l-am pus repede pe mine, apoi pe jos, incercând să direcționez "norocul" către scurgere, cât să-mi croiesc o cale de acces spre ieșire. Din cadă apoi cu piciorul pe vasul de toaletă, să fiu mai aproape de chiuveta unde aveam toate cele. Aici am vazut și cauza problemei. Conducta care ieșea din veceu, nu era prinsă in niciun fel de vas, nici ermetizată cu silicon sanitar sau orice altceva. Erau băgate una-ntr-alta și atât. Țevile, nefiinf nici măcar la dimensiuni similare, exista mult spatiu prin care sa curga tot ce venea pe canalizare.
Mi-am luat bagajul și am plecat. La recepție, o altă colegă se plângea că i-a căzut para de la duș in cap.  Eu am predat zâmbitor cartela, am raportat o problemă la vasul de toaletă și m-am dus la micul dejun. Aici, vreo 30 de minute cât am stat in restaurant, nici măcar un singur ospătar n-am văzut la față. Era un mic bufet pe mijloc, oameni care se serveau și mese care se umpleau de farfuri nestrânse.

Părăsind hotelul, stăteam și mă gândeam... De obicei, un hotel, chiar dacă e mai slab cotat și nu oferă cine știe ce servicii, atunci când primește o astfel de vizită din partea agenților de turism, cei pe care se bazează să vândă, expune tot ce are mai bun. La Ambasador... pauză. Dacă nici in condițiile astea nu și-a dat nimeni silința să fie totul in regulă, oare ce i-o paște pe turiști?
Să pui o cartelă la ușă, un frigider in cameră și un uscător de păr in baie, nu inseamnă că ai standarde de 4 stele. Acest hotel este o rușine... o jenă teribilă, iar celor care au debitat clasificarea pentru el, le doresc la masă ce-am avut eu in baie. Hotelul Ambasador este o inșelătorie pentru care cineva ar trebui să facă pușcărie, măcar 400 de ani.

Unii ar putea spune "da, dar n-ai văzut că au tarife mai mici?". Tarifele mici nu reprezintă un argument ci tocmai instrumentul inșelătoriei. Să ai tarife mai mici decât un hotel adevărat de 4 stele dar mai mari decât hoteluri de 2 si 3 stele cu care oricum nu te compari, este un motiv suficient pentru a face un turist să ia o decizie, crezând că a facut o afacere buna. In realitate, turistul este mințit că i se oferă același lucru la bani mai puțini, ca să-l atragă, urmând ca acolo să descopere ce a plătit de fapt.
Dacă Ambasadorul ar fi avut tarife pe măsura competitorilor de 4 stele, nu l-ar fi călcat nici dracu'. Dacă ar fi rămas la 3 stele (deși nici pe alea nu le merită), iar nu l-ar fi călcat nimeni, pentru că ar fi fost prea scump. 

Uite așa află turistul la fața locului că ar fi putut să achiziționeze un bilet la un hotel de 3 stele mai ieftin, care să ofere servicii infinit mai bune decât Ambasadorul de 4 stele. Și tot așa se răspândesc zvonurile că la noi se oferă servicii proaste, tocmai datorită unor paraziți de genul ăsta. Dacă vii ca străin pe litoralul românesc dar ai avut neșansa-n viață să dai peste acest hotel, ai tot dreptul să te gândești că dacă la 4 stele gasești asemenea servicii, la restul ce-o mai fi?
Ne lăudam că vrem să imbunătățim imaginea turismului românesc, că vrem să avem "o țară ca afară" apoi dăm clasificări de 4 stele Ambasadorului. Partea rea este că hotelul Ambasador nu e singurul caz din România.

BiBi Master Info Trip Delta & Litoral 2014

Ca in fiecare an, inainte de inceperea sezonului de vara, pentru cei din domeniul turismului e perioada info-tripurilor pe litoral. Excursii de informare, ca s-o dam pe romaneste. Hotelierii isi expun "marfa" si invita agentii de turism sa simta pe pielea lor ce vor vinde in sezon.
Cand discutam de litoralul romanesc, ca despre el e vorba in acest info-trip, sunt putin circumspect. Nu pentru ca ar fi scump, nu pentru ca n-ar oferi servicii de calitate, doar ca n-am inteles de ce turismul romanesc scoate in fata atat de mult acest produs. Cand spun "atat de mult", ma raportez la celelalte destinatii pe care Romania le poate promova si care au fost lasate in plan secund sau in coada prioritatilor.

Tot timpul aud ca la noi nu e ca afara, asta pentru ca intradevar, nu e. Factorul uman e insuficient pentru a aduce litoralul romanesc la nivelul celui extern. Mai exista si un factor mult mai important, cel natural.
Romania are vreo 400 km de litoral, dintre care destinati turismului probabil ca vreo 60 km. Prin comparatie, Turcia are in jur de 4000 km, cu iesire la Marea Egee, Mediterana si cea Neagra.
Sezonul de vara in Romania dureaza cam 3 luni, varful fiind undeva intre o luna - o luna si jumatate, in functie de vreme. Egiptul pe de alta parte, are macar 8 luni de sezon iar in 6 din aceste 8 luni temperatura apei este aproximativ egala cu temperatura aerului la noi in tara, in luna iulie.
Apoi apa. De ce la noi e neagra si la altii transparenta? De ce la noi sunt alge si la altii sunt corali? De ce? Ca asa ne-a lasat natura. Mediul marin, salinitatea impreuna cu alti factori, favorizeaza dezvoltarea unei faune care include si algele atat de suparatoare si care este in mare masura responsabila de culoarea verzuie a apei.
D-aia Marea Neagra nu-i ca aia Rosie... si n-avem nimic de facut in privinta asta.
Pe langa aceste aspecte, intervine si factorul uman, responsabil de construirea unor resorturi luxoase, cu management setat pe profit, dar inbucurator, au inceput si la noi sa miste binisor lucrurile in directia asta.

Si de aici se trage frustrarea mea si invidia pe promovarea indarjita doar a litoralului. Avem o sumedenie de alte locuri superbe carora turistul nu le poate spune ca "ma duc dincolo", pentru ca dincolo nu-s. Sunt numai la noi in tara. Sunt unice. Statiunile balneare, Clisura Dunarii cu rezervatia naturala Cazanele Dunarii, manastirile din nordul Moldovei, marginimea Sibiului, muntii Bihorului, Arieseni cu pesteri si ghetari, Maramuresul, traditiile din Bucovina, Delta Dunarii... A, da. Delta Dunarii. Asta a fost motivul principal pentru care am participat la acest info-trip.

Cei de la Bibi Touring, caci la a lor invitatie am raspuns, au ales sa promoveze si Delta Dunarii, fiind singura agentie din tara care publicat un catalog-ghid pentru aceasta destinatie si unitatile ei de cazare. Asa ca info-tripul de litoral a fost combinat si cu doua zile de Delta.

Gazda noastra din Delta Dunarii a fost Complexul Cormoran - Uzlina

Multi n-au fost in Delta Dunarii. Aud de ea si se gandesc ca ce poate fi? O balta, un stuf, niste pasari, eventual si ceva peste. Poate nici nu le place pescuitul. Delta este de fapt un loc in care omul inca are calitatea de invitat si sper sa ramana asa pe vecie. Totul atat de salbatic, linistit. Parca te simti jenat ca ai deranjat pelicanul de pe lac. Dar degeaba te duci in Delta daca nu faci si o excursie de cateva ore bune pe canale. Asa mai afli ca pasarea care ai vazut-o in urma cu 10 minute nu e la fel cu cea pe care o vezi acum, desi seamana, afli ca o stiuca matura are peste 50 cm, daca prinzi una sub 40 cm este obligatoriu sa o eliberezi iar intre 40-50 cm tine de onoarea pescarului daca si-o insuseste sau nu. Mai afli ca X5-ul si Q7-le nu valoreaza nici cat doua cepe degerate acolo, pentru ca mijlocul de transport al oamenilor este barca, ca stuful de pe acoperisul casutelor izoleaza mai bine decat tabla de pe palatele tiganesti si ca daca ai vrea palat gasesti mai greu loc de amplasat. Cu barca se duc localnicii sa se aprovizioneze cu alimente, cu barca se deplaseaza catre locurile in care au treaba, exista statii de alimentare plutitoare si totul aici se scrie dupa cum dicteaza natura. Iarna la un stuf, la un pescuit, se asteapta venirea primaverii. Mergeti si vedeti. Un sejur de 4 nopti in Delta este mult mai satisfacator si revigorant decat unul de 7 nopti pe litoral. Au si ei piscine si mancare pentru cei ce ar crede ca duc dorul la asa ceva.

Revenind la litoral, Mamaia ramane perla coroanei, o perla care costa pe masura, bineinteles. Desi statiunea este modelata tot mai mult dupa chipul si asemanarea dumnezeului local, acesta a facut multe lucruri bune acolo si are un merit destul de mare in dezvoltarea imaginii acesteia.
Prima noapte am dormit-o la Phoenicia Holiday Resort. Stiam ce ma asteapta acolo si eram nerabdator sa ajung. Desi la baza este un complex de blocuri ale caror apartamente n-au avut succes la vanzare datorita crizei, acum s-a transformat intr-un superb resort ce vrea sa le concureze pe cele de afara. La Phoenicia totul este ireprosabil. Cazarea, masa, facilitatile, personalul, ospitalitatea, tot.
Angajatele resortului, in timpul liber sunt probabil manechine. La cina, nu stiam daca se serveste masa ori e vre-o defilare de moda cu ospatarite.

Un exemplu negativ in Mamaia este hotelul Ambasador, ale carui 4 stele pe firmament par o imagine macabra si este o rusine pentru tot litoralul, nu doar pentru Mamaia. Am sa scriu intr-o postare separata despre experienta din acest hotel, ca-s prea multe de spus. Tocmai cu astfel de hoteluri se raspandeste vestea ca avem servicii proaste pe litoral si, ca o ironie a sortii, chiar unii din oamenii care aparent lupta pentru imaginea turismului romanesc, dau clasificari  exacerbate hotelurilor sinistre de genul acesta. Cu alte cuvinte, ne dam singuri cu tesla-n... glezna.

La capitolul pozitiv in Mamaia, pe langa Phoenicia as incadra si hotelurile Del Mar, Iaki, Savoy,Malibu si Dacia Sud... A! Si hotelul Delta de 2 stele care comparate cu cele 4 stele ale hotelului Ambasador, le fac pe acestea din urma sa para 4 papadii,  spuse pe numele lor popular.

Cel mai placut surprins am fost de sudul litoralului, acolo unde s-au dezvoltat unitati de cazare ce tind sa rivalizeze cu cele din Mamaia. As mentiona hotel Vera din Eforie Nord, complex Vox Maris din Costinesti si  hostelul Bazart care promoveaza spiritul din Vama Veche. La urma am lasat statiunea Venus ale carei hoteluri m-au impresionat cel mai mult. Hotel Melodia, absolut superb, modern, elegant, servicii de calitate. Hotel Palace cu niste camere cat un apartament, o receptie deschisa, aerisita, care da intr-o terasa chiar pe plaja. Hotelul Afrodita, cochet, elegant, hotelul Inter care este cotat la 5* si hotel Vulturul, recent renovat si adus la niste standarde ce permit oferirea unor servicii de calitate ridicata, chiar daca are doar 3 stele.
Statiunea Venus are si o parte negativa, reprezentata de autoritatile locale care nu se ocupa de statiune asa cum ar trebui, cu toate ca hotelierii s-au achitat cu brio de datoriile lor.

Croaziera pe Mediterana cu MSC Lirica

De Paste, am hotarat sa profit de o super oferta si sa plec intr-o croaziera pe marea Mediterana.
6 nopti la bordul navei MSC Lirica in camera dubla interioara, pensiune completa, taxe portuare incluse, transport cu avionul tur-retur cu toate taxele incluse, transfer aeroport - port - aeroport, plus un tur pietonal de vreo 3 ore al Romei cu ghid local, toate la 499 euro.
La un asa tarif, ti-e aproape imposibil sa stai pe ganduri, mai ales daca planuiai o calatorie dar nu stiai unde.
Suplimentar a fost doar un service-charge de 7 euro/zi solicitat la bordul navei. In concluzie, costul total al croazierei a fost de 541 euro dar, vorba reclamei cu Alex si superviteza: "Bă dar tot e puţin!".

MSC Lirica face parte din categoria navelor de croaziera mici, 13 etaje cu o capacitate de 1600 de pasageri plus 700 de membri ai echipajului, vreo 250 metri lungime si 58.000 tone in greutate. Cu toate astea, vasul este impunator la vedere.
Asadar, in vinerea mare dinaintea Pastelui, la ora 4 dimineata eram in aeroportul Otopeni. Zborul cu destinatia Milano a aterizat in Italia in jurul orei 9. Aceeasi ploaie marunta si deprimanta ca cea lasata in tara, dar n-a fost motiv de suparare. Ne-a preluat autocarul spre portul de imbarcare, iar la ora 11:30 eram pe vas. Itinerariul a inceput din Genova, urmand a doua zi Marseille, o zi intreaga pe mare in a 3-a zi, Tunis in a 4-a zi, Valletta in a 5-a, Trapani in a 6-a si debarcare in Civitavecchia.
N-am reusit sa vizitez Genova desi aveam 5 ore la dispozitie, asta pentru ca ploaia s-a tinut scai de mine dar n-a mai contat. Entuziasmul inceputului unei calatorii a surclasat starea produsa de vremea mohorata.

Foarte important de stiut ca pe nava nu se fac tranzactii cu bani cash. Cel putin pe vasele companiei MSC, se emit niste carduri nominale. Fiecarui turist i se solicita sa depuna suma minima de 125 Euro pe cardul emis.
Pe ce se pot cheltui acesti bani? In principiu, pe nimic absolut necesar. In magazine cu haine, in duty free-uri cu ceasuri, parfumuri, bijuterii, pe bauturi alcoolice si racoritoare consumate in restaurante si baruri, pensiunea completa incluzand doar apa, ceaiuri si cafea pe tot parcursul zilei. Restul de bani sau suma integrala in caz ca nu s-a cheltuit nimic, se returneaza la debarcare. Cardul este necesar si cand vrei sa cobori sau sa te intorci pe vapor. Este scanat si la coborare si la urcare, pastrandu-se o evidenta permanenta a persoanelor aflate la bord.
Asadar, pentru o astfel de croaziera trebuie sa aloci si suma de 125 euro suplimentari bugetului de cheltuiala, pe care sa-i tii blocati pana la debarcare sau sa-i cheltui pe nava.

Daca tot n-am putut sa fac o plimbare prin Genova, am inspectat putin nava pentru familiarizare. Doua restaurante, unul cu servire a la carte iar celalat cu bufet suedez, o terasa de tip snack-bar, piscina cu jacuzzi, baruri pentru fumatori si nefumatori, cazino, zona de shopping si un teatru cu o capacitate considerabila (aproximez la vreo 500-600 de persoane).
Atmosfera generala pe vas este una calda, primitoare. S-a cunoscut eleganta italiana in modul in care a fost facuta amenajarea si decorarea interioara.

Cu putin timp inainte de plecare s-a oprit si ploaia.  Parca mi-era putin ciuda dar m-am consolat cu faptul ca am putut sa fac cateva fotografii cu peisajul, mai ales ca in port era inca o nava a companiei MSC, Musica, ce completa de minune panorama.

Dupa plecare, mi-am amintit ca-mi era foame. Fiind prins cu altele mai importante, am uitat de aspectul asta asa ca m-am dus in restaurant. D-ale gurii gasesti tot timpul. In cele doua restaurante se servesc mesele principale iar in snack-bar gasesti pe tot parcursul zilei diverse produse fast food (pizza, hamburgeri, hod dog, sandvisuri, cartofi prajiti, gratare, fructe etc.). Masa se poate lua atat in restaurantul a la carte cat si in cel cu autoservire, bufet suedez. Ambele variante sunt incluse in pensiunea completa, diferentele constand in faptul ca la restaurantul bufet te servesti singur impingand tava iar in restaurantul a la carte esti servit de ospatari, comandand preparatele dintr-un meniu. De asemenea, la restaurantul a la carte nu sunt incluse niciun fel de bauturi, acestea platindu-se. O apa plata la 1 litru costa 3 euro.
In restuarantul bufet si pe terasa, dozatoarele de apa rece/calda functioneaza non-stop, ceaiurile si cafelele fiind si ele tot timpul disponibile. Bufetul suedez aflandu-se la etajul 11, peretele exterior este in totalitate din sticla, pe toata lungimea restaurantului, asa ca daca nu te deranjeaza sa impingi tava, beneficiezi de o vedere superba pe timpul mesei, fie ca esti pe mare sau in port. Restul serii l-am petrecut la teatru, apoi in cabina.
Dupa plecare, intr-un final iesise si soarele. Trebuie sa recunosc ca un apus de soare pe mare este de-a dreptul superb.

In dimineata duminicii Pastelui am ajuns in Marsilia. Cabina fiind una interioara, nu exista niciun hublou, fereastra sau orice alta sursa de lumina naturala asa ca era cam greu sa ai notiunea timpului sau a locului in care te afli. Exista insa la televizor un program care transmite imagini live de pe o camera amplasata in fata navei. M-a trezit o vibratie intensa si am sarit pe telecomanda sa deschid televizorul si sa ma uit ce se petrece afara, daca e cazul sau nu sa-mi iau bocceluta si sa abandonez nava. Nu era cazul. Eram doar la intrarea in portul din Marsilia iar la intrarile in port vasul vibreaza cel mai probabil datorita manevrelor de incetinire, nu ca ar avea vreo viteza supersonica (doar 21 de noduri sau 40 km/h viteza maxima).
A fost momentul in care mi-am luat aparatul foto si am fugit pe punte sa fac poze, cat mai eram la distanta fata de tarm. Am fost putin descumpanit cand am iesit si am vazut ca vremea este tot mohorata, dar am facut tot posibilul sa n-o bag in seama.

Cand vasul ajunge intr-un port, ai 3 variante: Fie ramai pe vas, dar nu vad de ce ar face cineva asa ceva, fie iti achizitionezi o excursie optionala, fie vizitezi orasul pe cont propriu.
Excursia optionala presupune 3-4 ore cu ghid local si transport cu autocarul pe la principalele obiective din orasul respectiv. Poti alege din mai multe variante de excursii optionale, fiecare vizand anumite zone si obiective atat din oras cat si din imprejurimi. O astfel de excursie costa 49 euro/pers.
Daca nu-ti doresti o excursie optionala, poti vizita orasul pe cont propriu. Si in cazul asta ai din nou de ales.
MSC-ul pune la dispozitie in toate porturile in care acosteaza, shuttle bus-uri (autobuze de transfer) care te duc si te aduc din oras. In Marsilia, tariful pentru acest serviciu era de 16 euro/persoana. Cam mult pentru un total de 8 km, dar asta e. Tarifele nu-s facute pentru turistii romani asa ca n-avem ce face in privinta asta.
Autobuzul te ia de la scara vaporului si te aduce tot acolo. Totusi, daca nu vrei sa iei acest autobuz, exista si alta varianta. Dupa ce debarci, iesi din port si apelezi la transportul in comun. In cazul portului din Marsilia ai de mers 1-2 km pana la iesire, dar exista si un transfer gratuit. Apoi, 1,5 euro pretul unui bilet de autobuz pentru transportul public, cu aceeasi destinatie ca cel oferit de MSC. Dus - intors 3 euro... sa spunem ca este "sensibil" mai avantajos comparativ cu cei 16 euro.
Autobuzul de la MSC te lasa in portul vechi al Marsiliei, unde iti poti ocupa vreo 2-3 ore din timp.
Returul la nava este foarte important in cazul in care plecarea se face pe cont propriu, pentru ca o intarziere fata de limita de timp comunicata, poate presupune si plecarea fara persoanele in cauza daca portul nu mai permite stationarea navei pentru asteptare. Variantele de reintrare la bord sunt destul de complicate si costisitoare. Fie cu barca rapida daca vasul nu s-a indepartat foarte mult, fie zbor cu avionul catre urmatoarea locatie. In ambele cazuri nu vreti sa va imaginati cat ar costa.

A 3-a zi a fost punctul culminant pentru mine. Ziua pe mare a fost iad, chin, negura toatala, patimile lui Iisus!
Rau de mare, rau de mare si iar rau de mare. Niciun rau de miscare nu se compara cu raul de mare. In comparatie cu raul de mare, raul de masina e de fapt bine de masina! Ceva crunt. Daca aveati impresia ca aproape 60.000 de tone nu pot fi clintite, niste ondulari lascive ale apei o fac cu un succes deosebit. Sa nu ne inchipuim ca se misca vasul precum corabia capitanului Ahab in urmarirea lui Moby Dick. Nici vorba. Poate era mai bine asa, daca ar fi fost niste miscari puternice, bine definite. Cu ochiul liber nu puteai percepe miscarea dar unii oameni mergeau parca fiind beti. Stateam sa ma uit la pahar daca se misca apa-n el si nici macar o unda a apei nu sesizai. Cu toate astea, miscarea actiona precum picatura chinezeasca. Nimic brusc, vasul se misca total incoerent si imprevizibil. Foarte fin il simteai ca se ridica si apoi se lasa ori balansa stanga-dreapta. Chiar daca in realitate ridicarea era probabil de ordinul centimetrilor, cand se lasa apoi in jos simteam ca pic intr-un abis, ca nu se mai opreste caderea.
Totul a inceput noaptea, cand am remarcat ca nu mi-e bine. Am iesit pe punte pentru o gura de aer dar acolo m-am simtit si mai rau.
Am revenit in cabina pe un culoar care, spre norocul meu, era ingust iar eu lat, nepermitandu-mi  sa cad cand mergeam proptindu-ma din perete-n perete. M-am culcat cu speranta ca ma trezesc bine, insa nici chip de bine la trezire. Dupa ce senzatia de greata si-a dus treaba pana la capat de vreo 4-5 ori, am apelat la serviciile medicale ale navei. Pastilele pentru rau de mare, date gratuit, pe semnatura. Dupa ce am nesocotit indicatiile de a lua una la 8 ore si am luat un pumn, intr-un final, pe seara, am inceput sa-mi revin. Probabil si cabina mica, fara vedere in exterior, m-a ajutat sa-mi pastrez starea de rau. In acele momente de real cosmar, sa vad barca pe fundul marii era tot ce-mi puteam dori mai mult de la viata. Mi se parea echitabil, ca as fi razbunat.
Urmatoarea zi, in portul La Goulett din Tunis, inca resimteam efectele. Raul disparuse dar ramasese o oarecare ameteala. Scrasneam din dinti vorbe de duh, pentru ca se misca vasul chiar si ancorat in port. Mi se spunea ca nu se misca nimic, dar eu stiam sigur ca se misca si m-as fi contrazis pana in panzele albe.
Am coborat de pe vas si in timp ce asteptam sa mi se verifice documentele in port, am constatat ca inca se mai misca... de data asta pamantul. Deja treaba era clara!  Exact aceleasi miscari ale navei le avea si solul, nu permanent, doar in anumite momente. Daca inchideam ochii puteam sa jur ca-s pe barca. Creierul se obisnuise cu senzatia de miscare. Probabil miscarea devenise o normalitate si acum ma pricopsisem de fapt cu un rau de stat. In fine, spre norocul meu raul a disparut si am ramas doar cu senzatia de miscare, pe care o consideram obisnuinta la un moment dat, iar eu am putut sa trec din nou pe modul happy ca ma aflu intr-o croaziera.

Si aici, ca si in celelalte porturi, pe langa excursiile optionale exista un shuttle-bus pentru transfer in oras. De data aceasta 11 euro/pers. Varianta cu transportul in comun nu mai era viabila. Eram totutusi la vreo 5 km de intrarea efectiva in oras iar prin capitala Tunisiei nu stiu cum si in ce masura este o idee buna sa alegi transportul in comun. Am luat shuttle-ul pana in zona bazarului din Tunis. De acolo plimbare pe cont propriu. Un grup de turisti romani de pe nava au negociat cu un taximetrist din port si in schimbul a 13 euro de persoana le-a facut un tur de 4 ore al orasului, cu oprire si explicatii la fiecare obiectiv turistic. Eu vazand deja tot ce era de vazut prin toata Tunisia, am ales doar sa fac o scurta plimbare. Vremea n-a fost nici aici prea insorita, desi inceputul de zi parea promitator. La micul dejun, lumea facea plaja deja.

In dimineata de miercuri am ajuns in Malta. A fost cea mai spectaculoasa ancorare pe care a facut-o nava. Mastodontul serpuia printre digurile ce inchideau gura de intrare in portul din Valletta, apoi inainta practic catre inima orasului care se desfasura la stanga si la dreapta vasului. Este cel mai mare port natural din Europa dar nici omul nu putea crea o capodopera mai impresionanta. Este croit parca strategic de catre natura pentru a permite nimicirea oricarui inamic ce dorea sa intre in Malta in urma cu sute de ani, pentru cucerirea acesteia.

Aici am facut o excursie optionala de vreo 4 ore. Insula e mult prea frumoasa ca sa nu faci tot posibilul sa vezi cat mai mult din ea in timpul petrecut acolo. Si am facut un tur pietonal prin centrul Vallettei, apoi cu autocarul catre Mdina, orasul vechi, denumit si orasul tacut pentru ca acolo nu se circula cu autoturismul.
Malta a fost locul in care as fi vrut sa petrec cel mai mult timp. Nu s-a putut atunci dar cu siguranta se va putea in viitor.

Ultima zi, Trapani. Cand stii ca e ultima zi, intervine sentimentul de nostalgie resimtit la finalul unei vacante. Nu prea multe de vizitat aici si in niciun caz nu se justifica vreo excursie optionala. Nava te lasa chiar in oras, asa ca mai departe la pas prin portul pescaresc si pe strazile micute si cochete, decorate cu cladiri interesante dar lipsite de vreo insemnatate care te-ar indemna sa le memorezi sau sa vrei sa le revizitezi vreodata.

25 aprilie, debarcare in Civitavecchia. Ca o surpriza nu tocmai placuta, autoritatile portuare au anuntat gasirea unui proiectil din al 2-lea razboi mondial, portul urmand a fi inchis intre orele 8 si 13. Cum autocarul nostru de transfer trebuia sa ajunga la ora 10 sa ne preia, am coborat pana in ora 8 si am asteptat sa fim preluati. Evident, multe voci nemultumite in cautare de tap ispasitor dar... in fine, asta-i omu' si n-ai ce-i face.
A venit autocarul, ne-a lasat in centrul Romei si de acolo un tur de 3 ore ce a strabatut mai toate obiectivele importante.

Ca o concluzie, croaziera este cu siguranta un lucru de trecut in topul listei "de facut". Desi inainte eram circumspect la ideea de croaziera, crezand ca oricat de fascinant ti s-ar parea un vas de genul asta, tot te plictisesti de el in atatatea zile, nu a fost deloc asa. Croaziera este de fapt un circuit, dar spre deosebire de circuitele clasice cu autocarul, aici ai si un hotel luxos care este tot timpul dupa tine. Nu calatoresti ore intregi stand pe scaun, nu astepti cu gatul sucit sa cobori in urmatoarea locatie sau sa ajungi la hotel. e o placere sa stii ca in timp ce tu intreprinzi activitati de destindere, afara se schimba locatia fara a baga de seama si fara sa resimti vreo oboseala.

Viena ieftin!

Sunt destule persoane care si-ar dori sa viziteze Viena, insa nu iau in calcul o calatorie in capitala Austriei datorita renumelui acesteia de capitala scumpa. Si intradevar, Viena este un oras scump. Totusi, daca tii cont de anumite aspecte, vei reduce considerabil costurile unei asemenea excursii.
In primul rand, e important sa te documentezi in prealabil despre zona si sa cunosti cate ceva din experientele altora, pentru ca la o prima vizita cu siguranta ca vei face "greseli" pe care le vei sesiza abia la sfarsit.
Mai jos voi da cateva sfaturi inspirate din propria mea experienta

Pachet turistic sau pe cont propriu?
Prima problema ridicata este daca excursia ar trebui facuta pe cont propriu sau prin achizitionarea pachetelor turistice vandute de agentiile de turism. Desi lucrez intr-o agentie de turism, oricat de avantajoase si bogate in servicii ar fi aceste oferte, daca ai un buget limitat atunci mai mult ca sigur ca excursia trebuie sa o faci pe cont propriu, cu mentiunea ca trebuie sa-ti mai gasesti cativa parteneri de drum. Pachetele turistice nu includ neaparat cazari dintre cele mai ieftine si au servicii pe care e posibil sa nu le doresti atunci cand fiecare euro conteaza. Spre exemplu, pachetul X contine si un tur gratuit al orasului, insotit de ghid turistic. Desi in oferta par a fi bonus, costurile se regasesc in tariful de vanzare al pachetului.

Transport cu avionul, cu autocarul sau cu autoturismul propriu?
Cel mai indicat cand vrei sa pleci cu buget redus este sa pleci cu autoturismul propriu si sa fiti mai multe persoane, asta daca masina ta nu are motor de peste 3000 cc si consumul se calculeaza in galeti de benzina/ora. In cazul in care posezi asa ceva, nu-ti mai pui problema de buget. Indicat ar fi 4, chiar daca masina are 5 locuri. Astfel vei avea spatiu necesar unui drum lung, atat pentru persoane cat si pentru bagaje iar diferenta dintre cheltuielile cu drumul impartite la 5 si 4 persoane este foarte mica, nejustificabila in cazul in care te-ai gandi la 5.
Cu avionul, oricat de devreme ti-ai lua bilet, din pretul unui bilet plus taxele de aeroport va rezulta o suma considerabil mai mare decat un loc in autoturism. Mai ai de facut si transferul la hotel apoi retur la aeroport care presupune pe langa costuri, sa te cari cu bagajul dupa tine. La fel si in cazul autocarului, care e mai ieftin decat avionul dar presupune acelasi drum facut cu masina.
In cazul meu, 4 persoane intr-un Opel Astra 1.4 benzina, s-a consumat combustibil de 800 Ron (aproximativ 180 Euro, plecare din
Ploiesti) cu mentiunea ca la dus am intrat si prin Budapesta iar la retur am facut un mic ocol in Slovacia, la Bratislava.
Pe langa combustibil se mai aduga si vignetele pentru Ungaria si Austria. 12 Euro pentru Ungaria si 8.5 Euro pentru Austria. Atentie si de unde se achizitioneaza aceste vignete. Cea pentru Ungaria este electronica, deci se face pe numarul masinii la fel ca la noi insa cea de Austria este de tip vechi, care se lipeste in geam. Sunt destule gherete cu vignete pe drumul spre vama insa chiar si acestia vand vignete dezlipite de la altii. Au valabilitate mai mica, unele sunt deteriorate si e posibil sa creeze probleme.
Ultimele costuri cu masina sunt reprezentate de parcare. Foarte putine hoteluri au parcare gratuita, in rest taxa fiind de aproximativ 12 euro/noapte.

Cum gasesc cazare?
Internetul este instrumentul de baza in aceasta etapa. Fa-ti planul pentru calatorie cu cateva luni inainte si aloca suficient timp pentru cautarea cazarii. O saptamana, doua, o luna daca e nevoie, cauta variante de cazare folosind motorul de cautare. Nu te opri la varianta care ti s-a parut mai buna din prima seara cand te-ai uitat pe internet. Vezi poze, citeste opinii cat mai multe iar daca o locatie are si comentarii puternic negative, nu le lua in seama decat daca acestea sunt intr-o proportie considerabila (macar 30-40% din totalul comentariilor). Sunt destule persoane care apreciaza negativ un hotel doar pentru ca n-au avut zapada sau vreme buna in perioada sejurului lor, gasind apoi nod in papura la orice.
Dupa ce ai facut o comparatie intre tarifele gasite pe internet, ia legatura direct cu hotelul printr-un mail sau telefon, sa vezi ce tarif primesti de la ei. Daca te-ai hotarat asupra unui hotel, poti intreba si agentiile de turism ce tarife au pentru hotelul respectiv, urmand ca in functie de informatiile adunate sa faci rezervarea unde e mai convenabil.

De ce trebuie sa tin cont cand caut cazare?
O camera dubla pentru o noapte in Viena, porneste de la 30 Euro pentru 2 pers.
Majoritatea persoanelor sunt tentate sa-si caute cazare in buricul targului. Indiferent de locul cazarii, esti mai aproape sau mai departe de anumite obiective, plus ca nu te duci sa vizitezi un oras doar invartindu-te pe 3 stradute prin centru. Cand parcurgi 1000 km pana la Viena, nu cred ca se mai pune problema de 3-4 km in plus.
Nu conteaza ca hotelul este la 4 sau 5 km distanta de centru orasului sau de un obiectiv X, important este ca hotelul sa fie cat mai aproape de statiile mijloacelor de transport in comun. Oricum vei dori sa vizitezi tot orasul asa ca ai nevoie de acces cat mai facil la transport.
Eu m-am cazat la hotelul Senator 3*. Se afla la 3,5 Km distanta de centrul Vienei si chiar in fata hotelului (la 30 de secunde de mers usor pe jos) se afla statia de tramvai si de autobuz. Cu tramvaiul 43, o calatorie de la hotel si pana in centru a durat cel mai mult 12 min. 40 sec.
Hotelul a fost extraordinar. Am fost chiar impresionat si in general nu ma impresioneaza prea usor un hotel, fie el si de 5*. Camera frumos mobilata si decorata, crea o atmosfera calda, placuta. Toaleta a fost insa punctul forte. Nici pic de mucegai pe chitul de rosturi al faiantei sau in colturile peretilor, Nici pic de rugina pe bateriile de la chiuveta si dus. Toate functionau corect si am vazut in premiera o cabina de dus care nu scapa picatura de apa afara. De obicei, la majoritatea hotelurilor cand ieseam din cabina de dus, puneam piciorul intr-o balta pan' la glezna. Tot in premiera am vazut si un sistem de ventilatie care sa faca fata. Am fost mirat sa ma vad in oglinda cand am iesit din cabina, fara sa fie nevoie sa sterg cu prosopul.
Camera, desi una standard, era destul de spatioasa, cu televizor de 81 cm in perete, wi-fi gratuit in tot hotelul, seif, destule prize ca sa nu fie nevoie sa scoti nimic si toate la-ndemana.  Salteaua patului facea toti banii si era tot ce-mi puteam dori de la viata dupa o zi intreaga de batut orasul. Parcarea se afla la subsolul hotelului. De la masina pana in camera si din camera pana la masina, urcai cu liftul. Singurul lucru ce lipsea din camera era un minibar (frigider). Nu ca ar fi necesar un frigider in luna decembrie in Austria, dar cautand minusuri hotelului cam atat am putut gasi. Si ar mai fi si faptul ca la niciunul dintre etaje n-am gasit pe hol o fereastra cu vedere la strada principala, de unde sa pot face fotografii. Eu, avand cazare intr-o camera dubla standard, aveam vedere la curtea interioara a hotelului, deci fara o panorama prea interesanta.
Micul dejun se serveste in restaurantul interior al hotelului, si pentru ca hotelul oferea doar servicii de cazare si mic dejun, in restaurant nu erau mesele uzuale ci mese de cate doua persoane, alaturate doua cate doua pentru a primi 4 persoane, cu o mica despartitura intre ele si prinse in podea cu un singur picior pe mijloc. M-am simtit ca-n paradis la masa. De cate ori n-ai injurat si blestemat in gand ca tocmai tu ai picat pe piciorul mesei sau ca te incomodeaza. Eu am frecvent problema asta, fiind si putin mai voinicel. Aici, pe tot parcursul mesei, miscam genunchii stanga-dreapta de bucurie ca nu lovesc nimic.
Costurile cu cazarea: 65 Euro/pers. pentru 3 nopti - cazare in camera DBL Standard cu mic dejun inclus.

Cu ce ma deplasez prin oras? - Primul lucru pe care trebuie sa-l cumperi este VIENNA CARD!
Asa cum spuneam mai sus, deplasarea prin oras o faci cu transportul in comun. Exclus deplasarea cu autoturismul. Nu mai poti fi atent la locurile prin care treci, consumi combustibil si te costa parcarea foarte mult, in putinele locuri centrale unde exista parcare. Asadar trebuie sa te imprietenesti cu tramvaiul, autobuzul si metroul. Un bilet de o calatorie cost 2.10 Euro, un free-pass cu acces nelimitat la toate mijloacele de transport in comun timp de 72 ore costa 14.50 Euro insa ceea ce-ti trebuie este Vienna Card.
Cardul costa 19.90 Euro si iti ofera accesul nelimitat la toate mijloacele de transport in comun timp de 72 ore plus reduceri de pana la 50% la obiectivele turistice si reduceri intre 10-20%  la cafenelele si restaurantele din oras. In total, vreo 210 cafenele, restaurante si obiective turistice la care ai reducere. Se poate achizitiona de la centrul de informare turistica, statiile de autobuz si tramvai sau de la majoritatea hotelurilor din oras.
Mijloacele de transport sunt moderne, curate, circula foarte des pe timpul zilei si se raresc spre miezul noptii. 12 noaptea e ora la care se inchide. Mai sunt si cateva tramvaie vechi (la modul "de epoca") dar perfect functionale, care dau un aer aparte orasului. Toate transportoarele sunt conectate intre ele. Te dai jos din tramvai si te urci in autobuz sau cobori la metrou din aceeasi statie. Timpul de asteptare afisat in statie este respectat la secunda. Gasesti harti cu rutele tramvaielor, autobuzelor si metrourilor in fiecare statie. Odata ce ai trecut peste sentimentul de necunoastere, observi ca e exagerat de simplu sa ajungi oriunde in Viena.
Bineinteles ca si aici gasim cersetori romani, prin statii, prin tramvai cu colindul sau prin metrou cu acordeonul. Te poti amuza de ei vazandu-le reactia tampa atunci cand le intinzi o bancnota de un leu.

Ce mananc in Viena?
In Viena vei vedea foarte rar restaurante in care sa servesti un dejun sau o cina iar mancarea este destul de scumpa (de la 5 Euro o ciorba). Majoritatea strazilor sunt populate de celebrele cafenele. De la 2 Euro o cafea, 3 Euro un ceai, crescand apoi pretul pentru diverse preparate din cafea si ciocolata. Tot aici gasesti si produse de patiserie cam la aceleasi preturi.
Si dupa ce intri intr-o cafenea din Viena, ca na, acum sunt incluse si in patrimoniul cultural UNESCO si trebuie sa traiesti senzatia, observi ca ai baut cafea mai buna si la tine in casa, facuta la ibric, asa ca nu-ti mai trebuie sa intri a doua oara. Daca restaurantele nu prea abunda, gasesti totusi tarabe cu diferite preparate din cartofi sau castane. Mi-au lasat impresia ca au o atractie catre produsele din cartofi, din moment ce le vand pe strada ca pe floricele. Mai gasesti fast food-uri ambulante sau shaormerii in caz ca ti-e dor de casa, unde poti sa servesti o saorma si inauntru, fara sa fii nevoit sa mananci pe strada. La ei shaorma apare sub denumirea de "durum" si are aproximativ aceeasi compozitie, mai putin cartofi care de data asta lipsesc.
O potie mare de castane coapte sau de cartofi wedges cu diferite topinguri, la gherete, este 2.50 Euro, un hot dog 2.50 Euro, un kebab 3 Euro, un durum-shaorma 3.30 Euro. In mare parte ca la noi.
Pentru dornicii de Mc Donald's, sunt disponibile prin toate pietele. Un hamburger sau cheeseburger 1 Euro bucata, un suc mic 1 Euro. Mai exista si varianta supermarketurilor Billa sau Lidl, pe care le gasesti la parterele cladirilor, de unde iti poti cumpara alimente dar ceva mai scumpe decat in Romania. In rest, la tonetele de ziare o Coca Cola la 500 ml - 1.9 Euro, o apa plata la 500 ml incepand de la 1.3 - 1.4 Euro. Deci costa.
Mai mult decat mancarea, vei cheltui pe apa si suc, pentru ca de la atata cutreierat ti se face sete mereu, asa ca ar fi indicat sa te aprovizionezi de acasa cu sticle mici si sa le iei in ghiozdan cand pleci la plimbare in oras. E inutil sa chelui intre 5 si 10 Euro zilnic pe apa sau sa te abtii de la baut doar pentru ca e scumpa.
Una peste alta, te poti descurca fara 3 feluri de mancare la fiecare masa, mancand pe la rotiserie, shaormerie, Mc Donald's sau Lidl, pentru ca vorbim doar de 3 nopti de cazare - 4 zile, nu de 3 luni.

Ce e de vazut in Viena?
Printre principalele obiective, Palatul Hofburg, Palatul Schonbrunn, Catedrala Sf. Stefan, cladirea Primariei Viena si centrul istoric al Vienei. Ar mai fi si celebra strada de cumparaturi Mariahilfer sau "Mariahilferstraße" dar cum discut despre o excursie de buget, acolo se merge doar in plimbare.
Pentru Hofburg biletul este de 10.50 Euro, Schonbrunn 10 Euro si Catedrala Sf. Stefan 10 Euro. Acestea sunt tarifele cu reducerea aplicata de la Vienna Card. Cele doua palate au accesul liber in curtea interioara in cazul in care nu se doreste vizitarea. Palatul Schonbrunn permite accesul gratuit la gradinile acestuia (fara gradina zoologica sau gradina labirintului). Catedrala Sf. Stefan permite accesul gratuit inauntru insa taxeaza vizitarea celor doua turnuri si catacombele. Recomand macar urcarea intr-unul din cele doua turnuri (5 Euro turnul de nord, 4 Euro turnul de sud), pentru ca panorama este superba, poti vedea tot orasul si sa faci cateva poze pentru amintiri de neuitat.
Centrul istoric este destul de aglomerat, majoritatea turisti, insa e placut sa-l iei la pas printre magazine, cafenele si trasuri cu cai ce amintesc de anii 1800.

Suveniruri!
Daca exista ceva mai scump in Viena, acelea sunt suvenirurile. Orice se adreseaza direct strainilor este foarte scump. La orice taraba din preajma obiectivelor turistice, preturile sunt cam aceleasi: Magneti de frigider incepand de la 3 euro (un cartonas cu un magnet pe spate) si pana la 7-8 euro cei din ceramica sau metal, 10-15 euro o cana, 20 euro un tricou. Sunt si magazine cu binecunoscuta ciocolata cu Mozzart insa va recomand sa nu cumparati asa ceva pentru ca aceeasi ciocolata o gasiti si in Romania la magazinele Kaufland. Daca duci cuiva asa ceva, s-ar putea sa creada ca ai fost la piata, nu la Viena.
Si totusi exista solutii si pentru achizitionarea de suveniruri. La magazinele stradale din zonele periferice ale Vienei, gasesti aceleasi suveniruri dar la preturi mult mai mici. De exemplu, un magnet care costa 5 Euro in centru, l-am achizitionat la 2.50 Euro la periferie. Exista un magazin mare de suveniruri la iesirea din Viena, dealungul canalului Dunarii, chiar inainte de urcarea pe podul care te scoate spre autostrada, pe Edberger Lande.

La final, cand am tras linie, cheltuielile adunate pentru o persoana au fost: 45 Euro combustibil + 5 Euro vignetele + 65 Euro cazare cu mic dejun + 9 Euro parcare auto + 19.90 Euro Vienna Card + 25 Euro vizitare palate Hofburg, Schonbrunn, turnul de nord al catedralei Sf. Stefan si doua muzee + 10 Euro cheltuiti in doua cafenele + 30 euro mancare 3 zile din care o masa la restaurant iar restul la Mc Donald's si rotiserie + 12 Euro suveniruri + 40 Euro biletul la concertul de Craciun de la Palatul Schonbrunn pe care sfatuiesc din suflet pe toata lumea sa il sara in cazul in care sunt tentati de asa ceva. Daca nu esti un pasionat al operei si orchestrei, vei considera ca ai aruncat banii pe fereastra, in conditiile in care niciuna din operele clasice cunoscute nu sunt cantate.
In total 260.9 Euro. Scazand concertul 40 Euro, intrarea si vizitarea Budapestei, drumul pana in Slovacia la Bratislava si plimbatul prin oras, raman aproximativ 210 Euro din care am achitat transportul, am stat 3 nopti la un hotel de 3* foarte foarte bun si pe care il recomand ( Hotel Senator 3* ), am mancat un mic dejun bogat, ca masa de dimineata e importanta atunci cand ai de colindat toata ziua prin oras, am folosit din plin tramvaiul, autobuzul si metroul timp de 3 zile, am mancat pe saturate, am vizitat obiectivele turistice cele mai importante si mi-am achizitionat si suveniruri.
Pe internet veti gasi la banii astia oferte pentru 3 nopti cu cazare si transport, insa retineti ca e vorba doar de cazare si transport (eventual si micul dejun dupa caz). La tariful de pe internet, trebuie sa mai adaugati un minim de 100 Euro/pers alte cheltuieli. Asadar, cu aproximativ 900 Ron de persoana poti petrece 3 nopti in Viena, in conditii absolut decente din toate punctele de vedere.

3 Lucruri neplacute in Viena
1- Incepand cu orele 18:00 - 19:00, orasul se stinge. La ora 21:00 nimeni nu mai misca, nimeni nu mai respira, absolut totul este inchis si mai gasesti ceva lumea doar prin centrul Vienei, lume insemnand turisti, evident. Singurul motiv pentru care mijloacele de transport in comun functioneaza pana la ora 24:00 pare a fi transportul turistilor la unitatile de cazare.
2 - Totul este scump si prost. 4 Euro pe o cafea cu lapte pe care n-am putut s-o beau nici pe jumate pentru ca nu mi-a placut. Mancarea de la restaurant nu te face sa-i duci dorul iar ospatarii nici atat. Serviciile de alimentatie sunt destul de slabe.
3 - Nu este un oras pentru care sa-ti ajunga 3 zile ca sa-l vizitezi in totalitate. Daca nu-ti stabilesti bine un itinerariu, pierzi timp aiurea si ratezi alte posibilitati.

3 Lucruri placute in Viena
1 - Transportul in comun e extraordinar. Modern, rapid si chiar daca schimbi trasee, ajungi in orice punct din oras foarte repede si fara sa mergi vreun metru pe jos.
2 - Orasul este foarte curat si chiar daca la ora 9 seara nu mai prinzi tipenie de om pe strada, n-ai nicio secunda acel sentiment ca ar trebui sa te uiti in spate ca sa fii sigur.
3 - Obiectivele turistice au brosuri si ghid audio inclusiv in limba romana. Centrul de informare turistica ofera si el brosuri despre Viena in limba romana.