La fel și Lindos. Case albe cu ferestre și uși albastre, înghesuite în rănd, cu poteci mici printre ele. Potecile toate pietruite cu pietre din mare, prin tehnica rodiană de pavat mozaicuri. Toate pietrele așezate cu muchia-n sus, bătute la nivel, de nu le simti la talpă. Nu-s rele nici de masaj, dacă indrăznești să mergi desculț.
Am văzut pe drum, în curtea unui localnic, și mașina struțo-cămilă, un fel de balaur al trașcaletelor de lapte ceaușiste. N-a scăpat nefotografiată.
In 15 minute ajungi la destinație. Acolo se oprește și drumul asfaltat. Încep potecile pietruite. Clădirile sunt presărate pe coastă, de la bază si până în vârf, la vechea cetate și acropola din Lindos.
Primul lucru care-ți sare-n ochi de cum începi să te avânți prin oraș, este un grajd mare, plin cu măgari. Nu prea apuci să te-ntrebi ce-s cu măgarii pe acolo. Faptul că grajdul măgăresc este amplasat la parterul unei bănci grecești îți distrage curiozitatea. N-ai cum să nu te gândești că imaginea este grăitoare pentru actuala situație din Grecia.
Să revin și la măgari. Erau acolo pentru închiriere. 5 euro și îti cărau fundul până sus la cetate.
M-am gândit că niciun măgar n-a greșit atât de rău în viață încât să care 110 kg pentru o mână de nutreț la capăt de linie. Așa că am luat-o la pas.
Lindosul este comerț pur, în totalitate. Fiecare locuință comercializează ceva. In spatele fiecărei uși găsești o tavernă, o terasă, un magazin de haine sau de suveniruri. Nimeni nu folosește carduri sau POS-uri. Turiștii vin grămada. Viața in insulele grecești decurge absolut normal, parcă neștiind ce se petrece pe continent.
Și după plimbare și cumpărături, treci pe la bisericuța lor. Tot cu mozaic din pietre pe jos.
În concluzie, Lindosul îti ocupă o zi întreagă, iar dacă nu le ai cu bântuitul, poți petrece timpul la plajă. E una din cele mai bune plaje publice de pe insulă... Și nu sunt multe!
