Cerere în căsătorie la Berlin - Partea 3

Citeste și Partea a 2-a. Desfășurarea actiunii și punctul culminant!

După acceptul eliberator de emoții, intrăm în cameră. Râsete, chiote, fiecare avea ceva de spus, fiecare avea ceva de povestit. Georgiana încă nu-și revenea din șoc. Stăm ce stăm și sună sef-su.
- "Voi nu v-ați cazat la 204...?"
Vine omul, află toată povestea și ne spune. "Am venit până la ușă. N-am apucat să ciocăn că am auzit voci de bărbati zbierând. Ceva e în neregulă". Și după ce am mai schimbat câteva vorbe, ne întreabă:
- "Si acum ce program aveți?"
- "Păi... plecăm acasă!"
- "Unde acasă?"
- "La Ploiești."
- "Pe semne că nu sunteți sănătoși la cap (întradevăr, nu eram). Păi ați bătut atâta drum ca să stați două ore și să vă-ntoarceți? Nu se poate așa ceva."
Nici Georgiana nu era de acord, așa că, din diurna ei, ne-a rezolvat o noapte de cazare la un hostel în Berlin. Am fost cu toții invitați la masă. Am mâncat la un restaurant de peste drum de hotel, tot cu specific homosexualicesc. Pe prima pagină a meniului era un tip ce stătea cu capul în poala altui tip iar acesta îl hrănea cu o boabă de strugure în gură.
Mâncăm rapid și ieșim la o plimbare de seară. Georgiana primise învoire pentru a doua zi, ca să putem petrecem mai mult timp împreună.

Dacă tot urma să ne vedem și a doua zi, n-am lungit-o prea mult în seara respectivă, că eram frânți. O las pe Georgiana la hotel și pornim către hostel Generator, în Berlinul de est, acolo unde aveam rezervare. Estul părea mult mai familiar. Același tip de blocuri, același tip de construcții ca și în România. Ajungem la hotel, facem un duș și cădem toți lemn.

Camera din imaginea de mai sus este cea în care ne-am cazat. Tarif? 60 euro/noapte. Check-out la ora 8 dimineața, pentru că urma să cazeze un grup mare și asta a fost condiția la rezervare. Fără mic dejun, cu toalete la comun. Cu toate că tariful pare exorbitant, hostelul este senzațional. În primul rănd că sunt numai tineri (și tinere) de prin toate țările. Apoi, spațiile publice ale hotelului erau amenajate superb. Nu în ultimul rând, am dormit în patul ăla ca-n paradis.

A doua zi dimineață ne luăm bocceluța și plecăm. Ne întoarcem în cartierul gay, s-o iau pe Georgiana la plimbare. Ajungem la hotel. Parcăm în față. La 50 de metri distanță oprește un taxi din care coboară două, doi, nici nu stiu cum să le spun. Doi bărbați travestiți, unul în fustă, unul în pantaloni, ambii cu peruci în cap, intrănd în clubul de alături. La spate aveau decupat materialul pe toată suprafața fundului, astfel că bucile erau la vedere.
Plecăm la plimbare. Luăm Berlinul la picior pe cât se poate. O iau pe Georgiana de mână. În spatele meu, Traian si Andrei mergeau și ei de mănă, făcând bășcălie și amuzându-se teribil. Lumea se uita ciudat doar la mine și la Georgiana.

În capătul cartierului se sărbătorea  o nuntă. Surprinzător... De bărbat și femeie. Trafic oprit, toți dați jos din mașină, petreceau în stradă alături de trecători.

Toată plimbarea s-a desfășurat pe un frig înfiorător. -25 grade, vânt puternic, iar eu eram îmbrăcat în trening și vestă.

Iată și inelul buclucaș, pozat într-o pauză de ciocolata caldă cu care ne-a cinstit pe toti 3 Georgiana:

Au fost în total vreo 5-6 ore de plimbare prin centrul Berlinului, o aventură senzațională pe care plănuiesc s-o reconstitui în viitor.

A urmat și partea deprimantă. Întoarcerea acasă. Am pornit după-amiaza, aproape de seară. Eram toți 3 frânți de oboseală. Nu știam care cum să fugim mai repede de volan. Eram pe autostradă, eu singur în spate, dormind cu bale pe canapea. Traian la volan, Andrei în dreapta. Traian oprește mașina, asta după refuzul lui Andrei de a trece la volan. Deschide ușa în spate:

- "Bă, treci la volan că nu, nu mai pot frate..."

Bine, mă bag la volan și se culcă el în spate. Nu m-am urnit din loc și deja horcăia băiatu'. Am mers 60 km, 30 de minute, și deja nu mai aveam niciun fel de control asupra corpului. Parcă mi se dăduse anestezie. Nu mă puteam împotrivi somnului. Am tras de urgență în prima parcare și m-am dus peste Traian.

- "Traiane, treci la volan că nu mai pot."

- "Cum mă, că deabia am adormit"

- "Ce vorbești frate... Conduc de 250 km. Au trecut 2 ore. Hai să ne mai schimbăm, că nu mai duc."

- "Maaamă, dar sunt obosit rău. Parcă nici n-am dormit." se tot văita el. L-am păcălit dar n-a ținut mult. După 10 minute de condus, a capitulat. Am tăbărât amandoi pe Andrei, de care uitasem că împlinise deja 5 ore de somn și care cred că ne auzea, dar făcea pe mortul ca să nu atragă atenția asupra lui.
Am ajuns acasă după fix 24 de ore. La știri vedeam că autostrada din Ungaria a fost închisă din cauza viscolului. Au fost oameni rămași blocați pe drum. Am scăpat ca prin urechile acului.
Mă bag la somn. La 5 dimineața primesc mesaj de la Georgiana: "Într-o oră ajung. Să nu uiți să vii la aeroport să mă iei".
Am plecat imediat să aduc inelul acasă. Acum totul era oficial!

Cerere în căsătorie la Berlin - Partea 2

Citește și Partea 1, Introducerea...!

Ajungem în Berlin. Prietenul Andrei la volan, eu cu harta-n mână, cu ochii pe GPS, să găsim un loc bun de parcare ca mașina să nu poata fi reperată. Parcăm pe o străduță îngustă, înfundată, la mică distanță de hotelul unde era ea cazată, și mă pregătesc să mă schimb. Nu mă puteam prezenta în trening, șifonat după 20 de ore de stat în mașină. Aveam la mine sacou, pantaloni... De fapt n-aveam. Urma să constat că le-am uitat acasă, asta dupa ce mă dezbrăcasem parțial de hainele de pe mine ca să pot pune straiele de duminică.

Traian mă tot bătea pe umăr încercând să-mi spună ceva. "Bă, bă, bă..." Eu încercam să nu-i dau atenție. Eram supărat că-mi uitasem țoalele acasă. Într-un final îl întreb ce vrea. Îmi arată, chiar în spatele meu, unde eu mă dezbrăcasem în tentativa de a mă schimba, un mare sex shop. Dar nu unul ca la noi, unde nu vezi nimic de afară și trebuie să te afunzi în magazin pentru a găsi marfa. Ăsta avea ditamai vitrina, cu manechine îmbrăcate în piele, bice atârnate, dildouri și alte obiecte, fix la stradă. M-am holbat câteva secunde la vitrina aia, apoi mi-am adus aminte că am venit cu alte treburi acolo.

Mă parfumez, măcar atât dacă tot eram îmbrăcat ca de pe gârlă, închidem mașina și plecam la pas să căutăm hotelul. Trebuia să fie pe aproape. Traian încearcă să fie de ajutor, oprește un cetățean și cu o engleză de baltă îl intreabă: "Do you know where is ză Artim hotel?".  Răspunsul a venit prompt și șocant: "Nu știu frate. Mai întreabă și tu, că nici eu nu-s de aici!". A rămas Trăienel al meu șocat pentru mult timp de faptul că prima persoană care i-a ieșit in cale la Berlin a fost un românaș de-al nostru.

Găsim în cele din urmă strada, Fuggerstrasse pe numele ei, găsim și hotelul... Între timp am mai trecut pe lângă un sex shop spectaculos. Rămăsese doar să așteptăm să se întoarcă ea, Georgiana, de la târgul cu pricina. După calculele mele, mai aveam de așteptat o oră. Ne-am pus după niște tufișuri, să nu cumva să fim surprinși inopinant, și puneam la punct ultimile detalii. "Tu filmezi, tu faci poze, eu mă duc s-o întreb p-aia de la recepție la ce camera stă Georgiana...".
Timpul trecea, ea întârzia, frigul era tot mai aspru iar lumea se uita la noi cum ne bâțâiam în tufișurile alea. La un moment dat, ne salută prietenos doi băieți care treceau pe stradă, ținându-se de mână. Le răspundem și noi amuzați.

Deja se-ntunecase și Georgiana nu mai venea. Pun mâna pe telefon și o sun, aparent de control, dar cu scopul de a o trage de limbă. "Ce mai faci, cum e vremea pe acolo, aaa... n-ai terminat treaba (ceea ce observasem și eu timp de 2 ore jumate)".
Mă opreşte din întrebat şi-mi zice: "Trebuie să-ţi spun o fază super tare. Am aterizat în Berlin şi am luat taxi-ul de la aeroport, cu colega mea. I-am spus taximetristului adresa, a zâmbit şi ne spune "Aaa... în cartierul artiştilor, foarte frumos". Am reţinut partea cu artiştii iar ieri, după ce am terminat programul la târg, ne-am suit în taxi şi i-am spus şoferului Fuggerstrasse, în cartierul artiştilor. Se întoarce şoferul intrigat către noi şi îmi zice: "Ce cartier de artişti doamnă??? Ăla e cartierul homosexualilor din Berlin".

Eu aveam telefonul la ureche, ascultam ce-mi povestea viitoarea mea soţie, flancat fiind de catre Andrei şi Traian. Realitatea începuse instant să capete contur. Totul îmi era clar acum. Sex shop-urile amplasate din 50 în 50 de metri aveau acum sens. Am inteles de ce se ţineau ăia de mână, de ce ne zâbmeau şi, mai ales, am realizat că în proporţie de 90%, în jurul meu erau numai bărbaţi, inclusiv Andrei şi Traian! Am închis telefonul. Mi se părea că toţi băieţii care treceau, se uitau la mine. Apoi mi-am adus aminte că-mi spusese Georgiana că trebuie să apară, aşa că înapoi la tufiş.

Văd un taxi că opreşte în faţa hotelului. Se dau două tipe jos şi intră în hotel. Ea şi colega ei trebuie să fie. Aştept vreo 5 minute, cât îmi calculasem eu că ar fi necesar să se ducă în cameră, apoi intrăm şi noi. Puţină muncă de convingere cu recepţionera, să-mi spună numarul camerei. Când i-am arătat inelul şi i-am spus de unde vin, s-a înmuiat toată. A spus tot. Camera era la etajul 2. Urcăm, ajung în faţa uşii, mă pun în genunchi... Băieţii erau pregătiţi cu imortalizarea momentului. Ciocăn. Scot cutia la înaintare. Aştept... Ciocăn iar. Nimic. Nu erau ele cele din taxi.

Hai să coborâm, să mergem afară. Coborâm din lift, urmez culoarul, fac dreapta spre recepţie şi o văd în depărtare pe Georgiana. Cu toată viteza înapoi la lift, care tocmai fusese chemat. Vedeam uşile cum se închid şi planul meu parţial ruinat. Reuşesc totuşi să-mi arunc un picior intre uşi, tocmai când era pe punctul de a pleca. Urcăm la etajul 2. Liftul pleaca spre parter, chemat de Georgiana. Intrasem în panică pentru că nu gaseam un loc in care să ne pitim. Văd o usă de termopan. Fugim către ea. Traian primul, deschide uşa şi se opreşte în prag. Clădirea hotelului era oarecum în forma de pătrat, în interiorul celor 4 laturi fiind goală. Uşa era una de urgenţă şi dădea în nişte schele metalice, cu plasă de sârmă prin care se vedea asfaltul jos. Traian n-avusese destul timp să proceseze ce se întâmpla acolo şi se temea să paşească, dar viteza cu care veneau cele 100 de kg ale mele era mult prea mare ca să se poată împiedica de el. Am ieşit cu tot cu el afara. Recunosc, senzatia a fost stranie când am observat că se vede prin podea.

În fine, acum ştiam sigur că iepurele e în vizuină! Reiau procedura. Mă duc în faţa uşii, mă pun în genunchi, desfac cutia inelului, o îndrept spre uşă şi ciocăn... Emoţiile atingeau cote maxime. Îmi tremurau mâinile. Jugulara îmi zvâcnea în gât. Pulsul era la 130. Corpul îmi intra în colaps.
Deschide uşa, bineînţeles, cum era logic şi normal conform legilor lui Murphy, colega ei! Mă vede, se sperie şi bagă un ţipăt scurt, isteric. Traian se sperie şi el şi o imită. "Cheam-o, te rog, pe Georgiana". Vine Georgiana la uşă și se uită la mine de parcă nu m-ar fi cunoscut. Sau, mai bine zis, de parcă m-ar fi cunoscut de undeva dar nu ştia de unde să mă ia. Mintea ei pur şi simplu nu putea să asocieze persoana mea, cea cu care vorbise cu 30 de minute în urmă şi care îi spusese că e acasa bine mersi, cu locul respectiv. Cam asta înseamnă "to blow her mind".

După vreo 5 secunde de tăcere confuză, întreabă amuzată: "Ce faceţi măi aici? Andrei, la mulţi ani (că era ziua lui de naştere)"
În tot acest timp, eu eram în genunchi cu inelul îndreptat spre ea. "Îmi cer scuze că deranjez minunata conversaţie dar aş vrea să întreb şi eu dacă vrei să fii soţia mea..."
Acum, poate că din iubire, poate ca să evite transformarea în furie oarbă a 1700 km şi 20 de ore de mers continuu, Georgiana a zis DA!

Citește și Partea a 3-a, Deznodământul...!

Cerere în căsătoie la Berlin - Partea 1

Se întâmpla acum 2 ani. Simțeam că era momentul să-mi cer actuala nevastă de soție. Să fie ceva oficial, cu inel și genunchi la pământ.
Mă apuc să strâng bugetul necesar pentru achiziționarea inelului. După câteva luni, ajung la suma pe care mi-o propusesem. Nu era prea mare bugetul dar nici mic. Strânsesem cam cât pentru un inel cu diamant, visul pubertin al oricărei femei aparen zdravene,  diamant din gama celor care nu știu prea multe karate, că lu' Țiriac nu i-a plăcut de mama.

Bun... Aveam banii de inel. Acum urma partea grea. Cum o cer de nevastă. Voiam ceva deosebit, ceva s-o impresioneze, să țină minte forever, să vadă și ea că nu-s chiar atât de finlandez la suflet pe cât crede.
Variante de cereri în căsătorie propuse de Google: Răpiri, scene cu bătăi în care se mătura cu mine pe jos, salt cu parașuta etc.. Exact ce s-ar fi așteptat și ea de la mine. Când criza de idei devenea tot mai profundă, a venit și salvarea mea. Ea, lucrând tot în domeniul turismului, a fost delegată să participe la târgul internațional de turism de la Berlin. Beculețul s-a aprins instant. Berlinul mă astepta.
Pentru cheltuielile de deplasare, am apelat tot la bugetul pentru inel. Cam 40% din viitorul ei inel cu diamant au fost redistribuiți pentru călătorie, așa că diamantul a trebuit să se transforme în safir. Mi-am spus că gestul contează.

Fiind decizie luată din scurt, am renunțat la varianta zborului către Berlin, ca să nu fiu nevoit să-i infășor de deget doar biletul de avion, așa că am plecat cu mașina. Și dacă tot aveam locuri libere in mașină, am convocat la drum și doi prieteni dornici de aventură. Condițiile au fost clare de la început. Salam în traistă și somn prin parcări, că n-aveam nici 10 bani de risipit.

6 martie 2013, ora 6 seara. Mă urnesc spre Berlin cu numiții Andrei și Traian, prietenii mei însărcinați cu filmarea și fotografierea momentului cererii. Ne așteptau 20 de ore de mers. Multe lucruri poate face omul de plictiseală. Aveam cu noi o stație. Distracția a început cu ea. O foloseam pentru a mieuna către ceilalți șoferi, pentru a întreba dacă joacă cineva fazan, dacă are careva tir pe benzină si alte întrebări idioate care stârneau fel și fel de reacții menite să ne amuze teribil. După ieșirea din țară, treaba cu stația n-a mai fost amuzantă pentru că nu înțelegeam blestemele și înjurăturile interlocutorilor. Așa că am fost eu luat în bâză pentru distracția prietenilor mei. A trebuit să răspund la fel și fel de ipoteze în care picam de fraier.
Au început light: "ce-ar fi să-ți zică NU?". Au continuat apoi hard: "Ce faci dacă e cu vreunul la hotel?" sau "Ce-ar fi nici să nu fi plecat în Germania și să te mintă că e în delegație"... Ce faci, cum faci, cât faci, bla, bla, bla tot drumul.

Prima oprire mai lungă a fost în Cehia. Poliția! Eram rupți de oboseală. Ne-au scos frumos de pe autostradă, într-o parcare, unde am fost aliniați și perchezitionați la piele. După percheziția noastră, a urmat mașina. Totul scos afară, deschis motorul, scoasă roata de rezervă, mocheta... Fețele noastre buhăite de somn ne-au recomandat drept infractori. Probabil că așteptau ceva ca să oprească percheziția și să nu ne prindă cu "marfă" la noi. Evident, nu au găsit nimic.

Cu durere în suflet, ne-au lăsat să plecăm. Ne urcăm în mașină (mașina fiind a prietenului Andrei) și cum ieșim din parcare pe breteaua care urma să ne scoată înapoi pe autostrada, ne trage pe dreapta poliția rutieră. Cu primii ne-am înțeles în engleză însă ăștia de la rutera vorbeau ceha și noi română. Ceva de vis. Într-un final am înteles că fusesem opriti pentru că nu am făcut stopul la ieșirea din parcare. Ne arăta pe un aparat foto pus pe filmare după niște boscheți, ca nu s-a oprit din rotație roata mașinii la ieșirea pe bretea. Andrei făcuse o "cedează trecerea" în loc de stop. Treaba asta ne-a ușurat de bugetul pentru situații de criza, 25 euro. N-a fost nici chip sa accepte ceva la buzunar.
A doua zi, în jurul orei 4 după-amiază, ajungem în sfârșit la Berlin!!!

Citește și Partea a 2-a, Desfășurarea actiunii și punctul culminant...!