Cerere în căsătorie la Berlin - Partea 3

Citeste și Partea a 2-a. Desfășurarea actiunii și punctul culminant!

După acceptul eliberator de emoții, intrăm în cameră. Râsete, chiote, fiecare avea ceva de spus, fiecare avea ceva de povestit. Georgiana încă nu-și revenea din șoc. Stăm ce stăm și sună sef-su.
- "Voi nu v-ați cazat la 204...?"
Vine omul, află toată povestea și ne spune. "Am venit până la ușă. N-am apucat să ciocăn că am auzit voci de bărbati zbierând. Ceva e în neregulă". Și după ce am mai schimbat câteva vorbe, ne întreabă:
- "Si acum ce program aveți?"
- "Păi... plecăm acasă!"
- "Unde acasă?"
- "La Ploiești."
- "Pe semne că nu sunteți sănătoși la cap (întradevăr, nu eram). Păi ați bătut atâta drum ca să stați două ore și să vă-ntoarceți? Nu se poate așa ceva."
Nici Georgiana nu era de acord, așa că, din diurna ei, ne-a rezolvat o noapte de cazare la un hostel în Berlin. Am fost cu toții invitați la masă. Am mâncat la un restaurant de peste drum de hotel, tot cu specific homosexualicesc. Pe prima pagină a meniului era un tip ce stătea cu capul în poala altui tip iar acesta îl hrănea cu o boabă de strugure în gură.
Mâncăm rapid și ieșim la o plimbare de seară. Georgiana primise învoire pentru a doua zi, ca să putem petrecem mai mult timp împreună.

Dacă tot urma să ne vedem și a doua zi, n-am lungit-o prea mult în seara respectivă, că eram frânți. O las pe Georgiana la hotel și pornim către hostel Generator, în Berlinul de est, acolo unde aveam rezervare. Estul părea mult mai familiar. Același tip de blocuri, același tip de construcții ca și în România. Ajungem la hotel, facem un duș și cădem toți lemn.

Camera din imaginea de mai sus este cea în care ne-am cazat. Tarif? 60 euro/noapte. Check-out la ora 8 dimineața, pentru că urma să cazeze un grup mare și asta a fost condiția la rezervare. Fără mic dejun, cu toalete la comun. Cu toate că tariful pare exorbitant, hostelul este senzațional. În primul rănd că sunt numai tineri (și tinere) de prin toate țările. Apoi, spațiile publice ale hotelului erau amenajate superb. Nu în ultimul rând, am dormit în patul ăla ca-n paradis.

A doua zi dimineață ne luăm bocceluța și plecăm. Ne întoarcem în cartierul gay, s-o iau pe Georgiana la plimbare. Ajungem la hotel. Parcăm în față. La 50 de metri distanță oprește un taxi din care coboară două, doi, nici nu stiu cum să le spun. Doi bărbați travestiți, unul în fustă, unul în pantaloni, ambii cu peruci în cap, intrănd în clubul de alături. La spate aveau decupat materialul pe toată suprafața fundului, astfel că bucile erau la vedere.
Plecăm la plimbare. Luăm Berlinul la picior pe cât se poate. O iau pe Georgiana de mână. În spatele meu, Traian si Andrei mergeau și ei de mănă, făcând bășcălie și amuzându-se teribil. Lumea se uita ciudat doar la mine și la Georgiana.

În capătul cartierului se sărbătorea  o nuntă. Surprinzător... De bărbat și femeie. Trafic oprit, toți dați jos din mașină, petreceau în stradă alături de trecători.

Toată plimbarea s-a desfășurat pe un frig înfiorător. -25 grade, vânt puternic, iar eu eram îmbrăcat în trening și vestă.

Iată și inelul buclucaș, pozat într-o pauză de ciocolata caldă cu care ne-a cinstit pe toti 3 Georgiana:

Au fost în total vreo 5-6 ore de plimbare prin centrul Berlinului, o aventură senzațională pe care plănuiesc s-o reconstitui în viitor.

A urmat și partea deprimantă. Întoarcerea acasă. Am pornit după-amiaza, aproape de seară. Eram toți 3 frânți de oboseală. Nu știam care cum să fugim mai repede de volan. Eram pe autostradă, eu singur în spate, dormind cu bale pe canapea. Traian la volan, Andrei în dreapta. Traian oprește mașina, asta după refuzul lui Andrei de a trece la volan. Deschide ușa în spate:

- "Bă, treci la volan că nu, nu mai pot frate..."

Bine, mă bag la volan și se culcă el în spate. Nu m-am urnit din loc și deja horcăia băiatu'. Am mers 60 km, 30 de minute, și deja nu mai aveam niciun fel de control asupra corpului. Parcă mi se dăduse anestezie. Nu mă puteam împotrivi somnului. Am tras de urgență în prima parcare și m-am dus peste Traian.

- "Traiane, treci la volan că nu mai pot."

- "Cum mă, că deabia am adormit"

- "Ce vorbești frate... Conduc de 250 km. Au trecut 2 ore. Hai să ne mai schimbăm, că nu mai duc."

- "Maaamă, dar sunt obosit rău. Parcă nici n-am dormit." se tot văita el. L-am păcălit dar n-a ținut mult. După 10 minute de condus, a capitulat. Am tăbărât amandoi pe Andrei, de care uitasem că împlinise deja 5 ore de somn și care cred că ne auzea, dar făcea pe mortul ca să nu atragă atenția asupra lui.
Am ajuns acasă după fix 24 de ore. La știri vedeam că autostrada din Ungaria a fost închisă din cauza viscolului. Au fost oameni rămași blocați pe drum. Am scăpat ca prin urechile acului.
Mă bag la somn. La 5 dimineața primesc mesaj de la Georgiana: "Într-o oră ajung. Să nu uiți să vii la aeroport să mă iei".
Am plecat imediat să aduc inelul acasă. Acum totul era oficial!