Cerere în căsătoie la Berlin - Partea 1

Se întâmpla acum 2 ani. Simțeam că era momentul să-mi cer actuala nevastă de soție. Să fie ceva oficial, cu inel și genunchi la pământ.
Mă apuc să strâng bugetul necesar pentru achiziționarea inelului. După câteva luni, ajung la suma pe care mi-o propusesem. Nu era prea mare bugetul dar nici mic. Strânsesem cam cât pentru un inel cu diamant, visul pubertin al oricărei femei aparen zdravene,  diamant din gama celor care nu știu prea multe karate, că lu' Țiriac nu i-a plăcut de mama.

Bun... Aveam banii de inel. Acum urma partea grea. Cum o cer de nevastă. Voiam ceva deosebit, ceva s-o impresioneze, să țină minte forever, să vadă și ea că nu-s chiar atât de finlandez la suflet pe cât crede.
Variante de cereri în căsătorie propuse de Google: Răpiri, scene cu bătăi în care se mătura cu mine pe jos, salt cu parașuta etc.. Exact ce s-ar fi așteptat și ea de la mine. Când criza de idei devenea tot mai profundă, a venit și salvarea mea. Ea, lucrând tot în domeniul turismului, a fost delegată să participe la târgul internațional de turism de la Berlin. Beculețul s-a aprins instant. Berlinul mă astepta.
Pentru cheltuielile de deplasare, am apelat tot la bugetul pentru inel. Cam 40% din viitorul ei inel cu diamant au fost redistribuiți pentru călătorie, așa că diamantul a trebuit să se transforme în safir. Mi-am spus că gestul contează.

Fiind decizie luată din scurt, am renunțat la varianta zborului către Berlin, ca să nu fiu nevoit să-i infășor de deget doar biletul de avion, așa că am plecat cu mașina. Și dacă tot aveam locuri libere in mașină, am convocat la drum și doi prieteni dornici de aventură. Condițiile au fost clare de la început. Salam în traistă și somn prin parcări, că n-aveam nici 10 bani de risipit.

6 martie 2013, ora 6 seara. Mă urnesc spre Berlin cu numiții Andrei și Traian, prietenii mei însărcinați cu filmarea și fotografierea momentului cererii. Ne așteptau 20 de ore de mers. Multe lucruri poate face omul de plictiseală. Aveam cu noi o stație. Distracția a început cu ea. O foloseam pentru a mieuna către ceilalți șoferi, pentru a întreba dacă joacă cineva fazan, dacă are careva tir pe benzină si alte întrebări idioate care stârneau fel și fel de reacții menite să ne amuze teribil. După ieșirea din țară, treaba cu stația n-a mai fost amuzantă pentru că nu înțelegeam blestemele și înjurăturile interlocutorilor. Așa că am fost eu luat în bâză pentru distracția prietenilor mei. A trebuit să răspund la fel și fel de ipoteze în care picam de fraier.
Au început light: "ce-ar fi să-ți zică NU?". Au continuat apoi hard: "Ce faci dacă e cu vreunul la hotel?" sau "Ce-ar fi nici să nu fi plecat în Germania și să te mintă că e în delegație"... Ce faci, cum faci, cât faci, bla, bla, bla tot drumul.

Prima oprire mai lungă a fost în Cehia. Poliția! Eram rupți de oboseală. Ne-au scos frumos de pe autostradă, într-o parcare, unde am fost aliniați și perchezitionați la piele. După percheziția noastră, a urmat mașina. Totul scos afară, deschis motorul, scoasă roata de rezervă, mocheta... Fețele noastre buhăite de somn ne-au recomandat drept infractori. Probabil că așteptau ceva ca să oprească percheziția și să nu ne prindă cu "marfă" la noi. Evident, nu au găsit nimic.

Cu durere în suflet, ne-au lăsat să plecăm. Ne urcăm în mașină (mașina fiind a prietenului Andrei) și cum ieșim din parcare pe breteaua care urma să ne scoată înapoi pe autostrada, ne trage pe dreapta poliția rutieră. Cu primii ne-am înțeles în engleză însă ăștia de la rutera vorbeau ceha și noi română. Ceva de vis. Într-un final am înteles că fusesem opriti pentru că nu am făcut stopul la ieșirea din parcare. Ne arăta pe un aparat foto pus pe filmare după niște boscheți, ca nu s-a oprit din rotație roata mașinii la ieșirea pe bretea. Andrei făcuse o "cedează trecerea" în loc de stop. Treaba asta ne-a ușurat de bugetul pentru situații de criza, 25 euro. N-a fost nici chip sa accepte ceva la buzunar.
A doua zi, în jurul orei 4 după-amiază, ajungem în sfârșit la Berlin!!!

Citește și Partea a 2-a, Desfășurarea actiunii și punctul culminant...!