Croaziera pe Mediterana cu MSC Lirica

De Paste, am hotarat sa profit de o super oferta si sa plec intr-o croaziera pe marea Mediterana.
6 nopti la bordul navei MSC Lirica in camera dubla interioara, pensiune completa, taxe portuare incluse, transport cu avionul tur-retur cu toate taxele incluse, transfer aeroport - port - aeroport, plus un tur pietonal de vreo 3 ore al Romei cu ghid local, toate la 499 euro.
La un asa tarif, ti-e aproape imposibil sa stai pe ganduri, mai ales daca planuiai o calatorie dar nu stiai unde.
Suplimentar a fost doar un service-charge de 7 euro/zi solicitat la bordul navei. In concluzie, costul total al croazierei a fost de 541 euro dar, vorba reclamei cu Alex si superviteza: "Bă dar tot e puţin!".

MSC Lirica face parte din categoria navelor de croaziera mici, 13 etaje cu o capacitate de 1600 de pasageri plus 700 de membri ai echipajului, vreo 250 metri lungime si 58.000 tone in greutate. Cu toate astea, vasul este impunator la vedere.
Asadar, in vinerea mare dinaintea Pastelui, la ora 4 dimineata eram in aeroportul Otopeni. Zborul cu destinatia Milano a aterizat in Italia in jurul orei 9. Aceeasi ploaie marunta si deprimanta ca cea lasata in tara, dar n-a fost motiv de suparare. Ne-a preluat autocarul spre portul de imbarcare, iar la ora 11:30 eram pe vas. Itinerariul a inceput din Genova, urmand a doua zi Marseille, o zi intreaga pe mare in a 3-a zi, Tunis in a 4-a zi, Valletta in a 5-a, Trapani in a 6-a si debarcare in Civitavecchia.
N-am reusit sa vizitez Genova desi aveam 5 ore la dispozitie, asta pentru ca ploaia s-a tinut scai de mine dar n-a mai contat. Entuziasmul inceputului unei calatorii a surclasat starea produsa de vremea mohorata.

Foarte important de stiut ca pe nava nu se fac tranzactii cu bani cash. Cel putin pe vasele companiei MSC, se emit niste carduri nominale. Fiecarui turist i se solicita sa depuna suma minima de 125 Euro pe cardul emis.
Pe ce se pot cheltui acesti bani? In principiu, pe nimic absolut necesar. In magazine cu haine, in duty free-uri cu ceasuri, parfumuri, bijuterii, pe bauturi alcoolice si racoritoare consumate in restaurante si baruri, pensiunea completa incluzand doar apa, ceaiuri si cafea pe tot parcursul zilei. Restul de bani sau suma integrala in caz ca nu s-a cheltuit nimic, se returneaza la debarcare. Cardul este necesar si cand vrei sa cobori sau sa te intorci pe vapor. Este scanat si la coborare si la urcare, pastrandu-se o evidenta permanenta a persoanelor aflate la bord.
Asadar, pentru o astfel de croaziera trebuie sa aloci si suma de 125 euro suplimentari bugetului de cheltuiala, pe care sa-i tii blocati pana la debarcare sau sa-i cheltui pe nava.

Daca tot n-am putut sa fac o plimbare prin Genova, am inspectat putin nava pentru familiarizare. Doua restaurante, unul cu servire a la carte iar celalat cu bufet suedez, o terasa de tip snack-bar, piscina cu jacuzzi, baruri pentru fumatori si nefumatori, cazino, zona de shopping si un teatru cu o capacitate considerabila (aproximez la vreo 500-600 de persoane).
Atmosfera generala pe vas este una calda, primitoare. S-a cunoscut eleganta italiana in modul in care a fost facuta amenajarea si decorarea interioara.

Cu putin timp inainte de plecare s-a oprit si ploaia.  Parca mi-era putin ciuda dar m-am consolat cu faptul ca am putut sa fac cateva fotografii cu peisajul, mai ales ca in port era inca o nava a companiei MSC, Musica, ce completa de minune panorama.

Dupa plecare, mi-am amintit ca-mi era foame. Fiind prins cu altele mai importante, am uitat de aspectul asta asa ca m-am dus in restaurant. D-ale gurii gasesti tot timpul. In cele doua restaurante se servesc mesele principale iar in snack-bar gasesti pe tot parcursul zilei diverse produse fast food (pizza, hamburgeri, hod dog, sandvisuri, cartofi prajiti, gratare, fructe etc.). Masa se poate lua atat in restaurantul a la carte cat si in cel cu autoservire, bufet suedez. Ambele variante sunt incluse in pensiunea completa, diferentele constand in faptul ca la restaurantul bufet te servesti singur impingand tava iar in restaurantul a la carte esti servit de ospatari, comandand preparatele dintr-un meniu. De asemenea, la restaurantul a la carte nu sunt incluse niciun fel de bauturi, acestea platindu-se. O apa plata la 1 litru costa 3 euro.
In restuarantul bufet si pe terasa, dozatoarele de apa rece/calda functioneaza non-stop, ceaiurile si cafelele fiind si ele tot timpul disponibile. Bufetul suedez aflandu-se la etajul 11, peretele exterior este in totalitate din sticla, pe toata lungimea restaurantului, asa ca daca nu te deranjeaza sa impingi tava, beneficiezi de o vedere superba pe timpul mesei, fie ca esti pe mare sau in port. Restul serii l-am petrecut la teatru, apoi in cabina.
Dupa plecare, intr-un final iesise si soarele. Trebuie sa recunosc ca un apus de soare pe mare este de-a dreptul superb.

In dimineata duminicii Pastelui am ajuns in Marsilia. Cabina fiind una interioara, nu exista niciun hublou, fereastra sau orice alta sursa de lumina naturala asa ca era cam greu sa ai notiunea timpului sau a locului in care te afli. Exista insa la televizor un program care transmite imagini live de pe o camera amplasata in fata navei. M-a trezit o vibratie intensa si am sarit pe telecomanda sa deschid televizorul si sa ma uit ce se petrece afara, daca e cazul sau nu sa-mi iau bocceluta si sa abandonez nava. Nu era cazul. Eram doar la intrarea in portul din Marsilia iar la intrarile in port vasul vibreaza cel mai probabil datorita manevrelor de incetinire, nu ca ar avea vreo viteza supersonica (doar 21 de noduri sau 40 km/h viteza maxima).
A fost momentul in care mi-am luat aparatul foto si am fugit pe punte sa fac poze, cat mai eram la distanta fata de tarm. Am fost putin descumpanit cand am iesit si am vazut ca vremea este tot mohorata, dar am facut tot posibilul sa n-o bag in seama.

Cand vasul ajunge intr-un port, ai 3 variante: Fie ramai pe vas, dar nu vad de ce ar face cineva asa ceva, fie iti achizitionezi o excursie optionala, fie vizitezi orasul pe cont propriu.
Excursia optionala presupune 3-4 ore cu ghid local si transport cu autocarul pe la principalele obiective din orasul respectiv. Poti alege din mai multe variante de excursii optionale, fiecare vizand anumite zone si obiective atat din oras cat si din imprejurimi. O astfel de excursie costa 49 euro/pers.
Daca nu-ti doresti o excursie optionala, poti vizita orasul pe cont propriu. Si in cazul asta ai din nou de ales.
MSC-ul pune la dispozitie in toate porturile in care acosteaza, shuttle bus-uri (autobuze de transfer) care te duc si te aduc din oras. In Marsilia, tariful pentru acest serviciu era de 16 euro/persoana. Cam mult pentru un total de 8 km, dar asta e. Tarifele nu-s facute pentru turistii romani asa ca n-avem ce face in privinta asta.
Autobuzul te ia de la scara vaporului si te aduce tot acolo. Totusi, daca nu vrei sa iei acest autobuz, exista si alta varianta. Dupa ce debarci, iesi din port si apelezi la transportul in comun. In cazul portului din Marsilia ai de mers 1-2 km pana la iesire, dar exista si un transfer gratuit. Apoi, 1,5 euro pretul unui bilet de autobuz pentru transportul public, cu aceeasi destinatie ca cel oferit de MSC. Dus - intors 3 euro... sa spunem ca este "sensibil" mai avantajos comparativ cu cei 16 euro.
Autobuzul de la MSC te lasa in portul vechi al Marsiliei, unde iti poti ocupa vreo 2-3 ore din timp.
Returul la nava este foarte important in cazul in care plecarea se face pe cont propriu, pentru ca o intarziere fata de limita de timp comunicata, poate presupune si plecarea fara persoanele in cauza daca portul nu mai permite stationarea navei pentru asteptare. Variantele de reintrare la bord sunt destul de complicate si costisitoare. Fie cu barca rapida daca vasul nu s-a indepartat foarte mult, fie zbor cu avionul catre urmatoarea locatie. In ambele cazuri nu vreti sa va imaginati cat ar costa.

A 3-a zi a fost punctul culminant pentru mine. Ziua pe mare a fost iad, chin, negura toatala, patimile lui Iisus!
Rau de mare, rau de mare si iar rau de mare. Niciun rau de miscare nu se compara cu raul de mare. In comparatie cu raul de mare, raul de masina e de fapt bine de masina! Ceva crunt. Daca aveati impresia ca aproape 60.000 de tone nu pot fi clintite, niste ondulari lascive ale apei o fac cu un succes deosebit. Sa nu ne inchipuim ca se misca vasul precum corabia capitanului Ahab in urmarirea lui Moby Dick. Nici vorba. Poate era mai bine asa, daca ar fi fost niste miscari puternice, bine definite. Cu ochiul liber nu puteai percepe miscarea dar unii oameni mergeau parca fiind beti. Stateam sa ma uit la pahar daca se misca apa-n el si nici macar o unda a apei nu sesizai. Cu toate astea, miscarea actiona precum picatura chinezeasca. Nimic brusc, vasul se misca total incoerent si imprevizibil. Foarte fin il simteai ca se ridica si apoi se lasa ori balansa stanga-dreapta. Chiar daca in realitate ridicarea era probabil de ordinul centimetrilor, cand se lasa apoi in jos simteam ca pic intr-un abis, ca nu se mai opreste caderea.
Totul a inceput noaptea, cand am remarcat ca nu mi-e bine. Am iesit pe punte pentru o gura de aer dar acolo m-am simtit si mai rau.
Am revenit in cabina pe un culoar care, spre norocul meu, era ingust iar eu lat, nepermitandu-mi  sa cad cand mergeam proptindu-ma din perete-n perete. M-am culcat cu speranta ca ma trezesc bine, insa nici chip de bine la trezire. Dupa ce senzatia de greata si-a dus treaba pana la capat de vreo 4-5 ori, am apelat la serviciile medicale ale navei. Pastilele pentru rau de mare, date gratuit, pe semnatura. Dupa ce am nesocotit indicatiile de a lua una la 8 ore si am luat un pumn, intr-un final, pe seara, am inceput sa-mi revin. Probabil si cabina mica, fara vedere in exterior, m-a ajutat sa-mi pastrez starea de rau. In acele momente de real cosmar, sa vad barca pe fundul marii era tot ce-mi puteam dori mai mult de la viata. Mi se parea echitabil, ca as fi razbunat.
Urmatoarea zi, in portul La Goulett din Tunis, inca resimteam efectele. Raul disparuse dar ramasese o oarecare ameteala. Scrasneam din dinti vorbe de duh, pentru ca se misca vasul chiar si ancorat in port. Mi se spunea ca nu se misca nimic, dar eu stiam sigur ca se misca si m-as fi contrazis pana in panzele albe.
Am coborat de pe vas si in timp ce asteptam sa mi se verifice documentele in port, am constatat ca inca se mai misca... de data asta pamantul. Deja treaba era clara!  Exact aceleasi miscari ale navei le avea si solul, nu permanent, doar in anumite momente. Daca inchideam ochii puteam sa jur ca-s pe barca. Creierul se obisnuise cu senzatia de miscare. Probabil miscarea devenise o normalitate si acum ma pricopsisem de fapt cu un rau de stat. In fine, spre norocul meu raul a disparut si am ramas doar cu senzatia de miscare, pe care o consideram obisnuinta la un moment dat, iar eu am putut sa trec din nou pe modul happy ca ma aflu intr-o croaziera.

Si aici, ca si in celelalte porturi, pe langa excursiile optionale exista un shuttle-bus pentru transfer in oras. De data aceasta 11 euro/pers. Varianta cu transportul in comun nu mai era viabila. Eram totutusi la vreo 5 km de intrarea efectiva in oras iar prin capitala Tunisiei nu stiu cum si in ce masura este o idee buna sa alegi transportul in comun. Am luat shuttle-ul pana in zona bazarului din Tunis. De acolo plimbare pe cont propriu. Un grup de turisti romani de pe nava au negociat cu un taximetrist din port si in schimbul a 13 euro de persoana le-a facut un tur de 4 ore al orasului, cu oprire si explicatii la fiecare obiectiv turistic. Eu vazand deja tot ce era de vazut prin toata Tunisia, am ales doar sa fac o scurta plimbare. Vremea n-a fost nici aici prea insorita, desi inceputul de zi parea promitator. La micul dejun, lumea facea plaja deja.

In dimineata de miercuri am ajuns in Malta. A fost cea mai spectaculoasa ancorare pe care a facut-o nava. Mastodontul serpuia printre digurile ce inchideau gura de intrare in portul din Valletta, apoi inainta practic catre inima orasului care se desfasura la stanga si la dreapta vasului. Este cel mai mare port natural din Europa dar nici omul nu putea crea o capodopera mai impresionanta. Este croit parca strategic de catre natura pentru a permite nimicirea oricarui inamic ce dorea sa intre in Malta in urma cu sute de ani, pentru cucerirea acesteia.

Aici am facut o excursie optionala de vreo 4 ore. Insula e mult prea frumoasa ca sa nu faci tot posibilul sa vezi cat mai mult din ea in timpul petrecut acolo. Si am facut un tur pietonal prin centrul Vallettei, apoi cu autocarul catre Mdina, orasul vechi, denumit si orasul tacut pentru ca acolo nu se circula cu autoturismul.
Malta a fost locul in care as fi vrut sa petrec cel mai mult timp. Nu s-a putut atunci dar cu siguranta se va putea in viitor.

Ultima zi, Trapani. Cand stii ca e ultima zi, intervine sentimentul de nostalgie resimtit la finalul unei vacante. Nu prea multe de vizitat aici si in niciun caz nu se justifica vreo excursie optionala. Nava te lasa chiar in oras, asa ca mai departe la pas prin portul pescaresc si pe strazile micute si cochete, decorate cu cladiri interesante dar lipsite de vreo insemnatate care te-ar indemna sa le memorezi sau sa vrei sa le revizitezi vreodata.

25 aprilie, debarcare in Civitavecchia. Ca o surpriza nu tocmai placuta, autoritatile portuare au anuntat gasirea unui proiectil din al 2-lea razboi mondial, portul urmand a fi inchis intre orele 8 si 13. Cum autocarul nostru de transfer trebuia sa ajunga la ora 10 sa ne preia, am coborat pana in ora 8 si am asteptat sa fim preluati. Evident, multe voci nemultumite in cautare de tap ispasitor dar... in fine, asta-i omu' si n-ai ce-i face.
A venit autocarul, ne-a lasat in centrul Romei si de acolo un tur de 3 ore ce a strabatut mai toate obiectivele importante.

Ca o concluzie, croaziera este cu siguranta un lucru de trecut in topul listei "de facut". Desi inainte eram circumspect la ideea de croaziera, crezand ca oricat de fascinant ti s-ar parea un vas de genul asta, tot te plictisesti de el in atatatea zile, nu a fost deloc asa. Croaziera este de fapt un circuit, dar spre deosebire de circuitele clasice cu autocarul, aici ai si un hotel luxos care este tot timpul dupa tine. Nu calatoresti ore intregi stand pe scaun, nu astepti cu gatul sucit sa cobori in urmatoarea locatie sau sa ajungi la hotel. e o placere sa stii ca in timp ce tu intreprinzi activitati de destindere, afara se schimba locatia fara a baga de seama si fara sa resimti vreo oboseala.