Insula Rhodos

Călătorie de informare în Rhodos, pentru vizitarea resorturilor și cunoașterea posibilităților de petrecere a timpului liber pe insulă.

A fost prima ocazie de a merge în Rhodos. Înainte de plecare mă gândeam, cum fac de fiecare dată înainte de a pleca undeva, la locul pe care urmează să-l văd. Mintea îmi crea un loc exotic, cu multi palmieri, plaje cu nisip fin și ape albastre ca cerul. Ok, nu chiar Maldive dar o variantă mai stâncoasă.

Priveliștea din avion m-a adus la realitate. Fără desișuri de palmieri, fără plajă generoasă, dar cu apa deschisă la culoare și cu țărmul turcesc văzându-se în zare. Insula stă chiar în coasta turcilor, fiind mult mai aproape de Turcia decât de Grecia continentală. Asta așa, că tot nu se-nghit unii pe alții.
În concluzie, neimpresionant cadrul natural al insulei. Ba chiar deprimant pe alocuri. Stânci, bolovăniș, pietriș și iar stânci. Când nu sunt goale, sunt acoperite cu un soi de vegetație de stepă, cu iarbă rară și ici colo câte un pomișor. Interesant poate fi doar țărmul, cu niște coborâri abrupte către plajă și valuri care se sparg de stânci.

În prima zi ne-am făcut cazarea iar începând cu a doua, s-a dat startul la vizitat hoteluri. Am stat în Kiotari, 4 nopți la Rhodos Village și 3 nopți la Rhodos Maris. 

Rhodosul vrea să copieze Turcia. Cel puțin la capitolul tarife aproape că le iese. În rest, puține hoteluri pe care le pot compara cu cele din zona Antalya. Aș menționa Atrium Prestige, La Marquise, Princess Andriana și Lindos Princess. După gusturi, ar mai fi și alte hoteluri, Mitsis Alila de exemplu, care au servicii bune și destule facilități. Păcatul lui Mitsis Alila este că e prea rece și prea kitschos. Mai mult non-culori decât culori. Doar alb, argintiu și negru. O combinație nefastă de modern cu vintage. Dacă îți place stilul ăsta, hotelul este bun. Dacă nu, ai alte variante.

Un lucru interesant la hotelurile din Rhodos... Foarte multe au piscine private, cel puțin pentru camerele situate la parter.

O altă particularitate a resorturilor este aceea că toate sunt pe plajă. Toți managerii ne spuneau, hotelul nostru este pe plajă, apoi hai să vedem plaja, că din recepție n-o zăream. Teoretic este corect spus, pentru că domeniul respectiv se termină în apă. Practic însă, multe dintre resorturi nu sunt pur și simplu un corp de clădire ce deservește drept hotel. Sunt formate dintr-un complex de vile ce încep de la stradă și se termină lângă plajă, iar de la stradă până la plajă să tot fie măcar 500 de metri, ca în cazul complexului Lindos Princess din imaginea de mai jos.

Așa că, în funcție de unde ești cazat, poți avea apa mării în cameră sau poți face o scurtă plimbare până la ea. Bineînțeles că asta nu e nicio tragedie dar spuneam, ca idee, cum funcționează acest "pe plajă", iar Lindos Princess e chiar de recomandat. Complex mare, dotări pe măsură, servicii bune.

Și dacă tot vorbesc de plajă, e cazul să vă avertizez. Atenție, plajele din Rhodos pot conține urme de nisip! De fapt, vreau să spun că plajele sunt cu pietricele, mai mari sau mai mici. Managerul de la Lindos Princess chiar spunea că ei au adus nisip pentru a crea condiții mai bune turiștilor.

Iată un exemplu de plajă cu pietre:

Însă, în Rhodos sunt și câteva plaje cu nisip fin, dar plaje care nu deservesc vreun hotel, cum ar fi Tsambika Beach. O formațiune stâncoasă în formă de potcoavă, cu terminațiile în apă, care ascunde în interiorul ei o plajă cu nisip ca făina. Cobori de pe stânci și nimerești cu picioarele în pudra aia. Senzația e super. Dar, dacă vrei să ajungi la o astfel de plajă, trebuie să părăsești hotelul și să utilizezi un mijloc de transport în comun, doar unul există, sau să închiriezi un automobil, care ar fi cea mai bună variantă.

Acum urmează partea nasoală, una nașpa rău de tot, că ar fi prea puțin să-i zic rea. Într-una din zile servim prânzul la hotelul PrimaSol Miraluna Seaside. Din start, ăsta nu! Acum urmează și motivul.
Îmi las gentuța la masă și mă duc către bufet să-mi iau ceva de mâncat. În astfel de situații caut în primul rând carne. Carne macră frate, nu mâncărică gătită, că nu-mi place găteala, și constat că nu e. Văd puțin mai în față o mare aglomerație. O coadă ceaușistă. Mă duc să văd ce se dă. Băgase porc nene.  Și era un biet bucătar care se lupta cu bucățelele de carne, învârtindu-le pe toate părțile și servindu-le mai mult crude decât prăjite, ca să poată onora toate cererile.
Având doar 30 de minute la dispoziție pentru prânz, am zis ok, renunț la carne. Măcar să apuc să mănânc ceva. Descoperisem niște carne de oaie într-un recipient și niște bucăti de pui cu sos, bucăți de pui însemnând gâturi de găină, d-alea de rodea mamaie în ciorbă la țară, combinate cu aripioare. M-am crucit la grumazurile alea, că nu mai văzusem așa ceva nici la două stele, le-am dat deoparte și am luat doar aripioare. Mă întorc la masă, mă așez lângă colegii mei și sar să dau iama-n ele. Observ că puil avea pene. âO pană fără fulgi, doar paiul de la pană, era infiptă în pielița de la aripioară, fiind omisă probabil la jumulire, că prin pârlire sigur n-a trecut. Repede, cruce din nou de uimire.

Trec la desert. Desert nu mai era. Se terminase all inclusive-ul la prăjiturele. Dă-i cu cola de la dozator. Cola avea gust de apă cu pământ. Și probabil te-ntrebi de unde știu ce gust are pământul. Știu. Din copilărie. Așadar, cola avea gustul copilăriei.

Găsesc totuși două bucăți de chec. Le iau pe o farfurie și mă-ntorc la masă. Acolo constat că se adunase mai multe farfurii decât avea restaurantul în bucătărie. Normal, dacă ai doar doi ospătari în toată sala pe durata prânzului, cine să le strângă? Ia sa mai mâncam și din aceeași farfurie. Și toate astea în luna mai, nu în iulie și august, în plin sezon, când dau hotelurile pe afară.

Dacă te vrei un hotel care oferă all inclusive, serviciile de masă în mod clar sunt cele mai importante. Dacă știi că ai oaspeți 40 de agenți de turism de la care aștepți să-ți vândă hotelul, te îmbraci și tu cu țoalele alea de duminică, scoți și tu ce-i mai bun. În concluzie, un mare NU pentru acest hotel. 

Am avut parte și de o zi liberă. Ne-am strâns o gașcă de 7 inși ca să închiriem o mașină de 7 locuri și să mergem în Rhodos Town. Pe drum ne-am oprit și în satul Filerimos, căutând niște izvoare despre care am auzit, dar nu le-am găsit. Am găsit însă o veche fortăreață bizantină și o mânăstire cu o perspectiva superbă asupra unei părți a orașului Rhodos.

Am văzut aici și cei mai mulți păuni adunați la un loc vreodată. N-am înteles exact dacă au fost aduși de cineva acolo să se inmulțească sau dacă erau păuni comunitari. Cert este că erau foarte mulți și toți urlau animalic, total diferit față de cum îmi inchipuiam eu că ar cânta o pasăre. Tot aici am aflat că păsăroii ăștia pot zbura. Am zis că-mi stă inima când am văzut o dihanie d-asta pornind țintă spre mine. De fapt voia doar să mă privească mai bine din copac.

Next, Rhodos Town & Lindos. To be continued...