Ne întrebăm la fiecare început de sezon estival încotro s-o apucăm. Unde mergem la mare? Variante clasice: litoralul românesc, cel bulgăresc, grecesc, turcesc etc..
O variantă mai puțin promovată la noi este regiunea Puglia, în sudul Italiei. Pronunțată Pulia, ca să amuze pe români, sau Apulia, regiunea se întinde de la pintenul cizmei italice și până în vârful tocului.
Dar dacă te duci în Puglia, păcatul cel mai mare ar fi să zaci la plajă tot sejurul, când ai o grămadă de lucruri de văzut. Este o adunătură de cultură, tradiții și obiceiuri, monumente și arhitectură, plaje dar și gastronomie.
Mai jos vă propun 10 puncte de interes în Puglia. Nu este neapărat un clasamen ci mai mult obiectivele de top. Ordinea poate fi aleatorie.
1. Bari
Capitala regiunii este Bari. Aici se află și principalul aeroport așa că Bari va fi primul oraș cu care vei lua contact. Mai sunt și altel variante de a ajunge in Puglia, pe aeroportul din Brindisi, după un zbor cu escală, sau cu feribotul, dar astea sunt puțin probabile.
Așadar, rămâne varianta zborului direct către Bari. Dacă rezervi biletul din timp, un zbor dus-întors cu Wizz-ul costă în jur de 300 - 400 Lei/persoană. Din Bari recomand închirierea unei mașini care să-ți permită mobilitate. Pentru 5 zile, o mașină de clasă mică te costă între 150 - 200 de euro, la care mai adaugi 50-80 Euro pentru combustibil, în funcție de cât de mult vrei să te plimbi.
Zona de centru a orașului, cu partea de Lungomare, șoseaua care strabate orașul de-a lungul țărmului, este punctul forte.
2. Polignano a Mare
Este locul pe care dacă-l ratezi și afli ce-ai pierdut când revii acasa, faci cale-ntoarsă în urmatoarea clipă. Un vechi orășel pescăresc, la 40 km de Bari, întins pe coastă, cu clădiri și poteci înșirate pe marginea stâncilor de-ți bat valurile la geam.
Peisajele sunt fabuloase. Nenorocești aparatul de fotografiat. Peste tot ai ceva de pozat. Plaja dintre stânci este unul din punctele principale de atracție pentru turiști. Și nu trebuie să ratezi atmosfera de amurg sau cea de noapte. Cerul plin de nori decorativi. Raze de soare care cad pe stânci. Sunetul de valuri care se sparg. Spumele mării. Totul e o poveste.
Și cireașa de pe tort în Polignano a Mare, un restaurant cu un amplasament deosebit, săpat în stâncă, și cu o vedere senzatională, Grotta Palazzese. Mie îmi pare un loc ideal pentru o cerere în căsătorie. Că ești romantic sau nu, dacă ceri (sau ți se cere) mâna într-un astfel de loc, e imposibil să n-o primești. Iar dacă ești refuzat, având în vedere că e un restaurant foarte scump, ai oricând marginea prăpastiei și marea aproape, ca pe ea s-o ia cu călduri iar tu să-i faci vânt! :))
3. Alberobello Trulli
Un sătuc unic în lume datorită caselor pe care le găsești acolo. Când privești locul, în ansamblu, parcă te uiți la pagini din cărțile cu basme.
Ce e așa de unic? Păi casele sunt făcute din pietre suprapuse, care stau laolaltă doar prin presarea propriei lor greutăți, fără să fie lipite cu vreun ciment sau alt adeziv. Acoperișul are formă conică tocmai pentru ca pietrele să se preseze una pe cealaltă prin greutatea distribuită de la vârf către bază.
Istoria lor ar fi următoarea. Prin secolul 14, când taxele pentru deținerea unei locuințe erau foarte mari, locuitorii au găsit o metodă inedită de a fenta dările către rege. Își construiau casele punând pietre una peste alta, fără a le lipi. Lucrul ăsta făcea o casă ușor de construit dar și de dărâmat, atunci când se afla că oamenii regelui vin în inspecție. Zona este foarte bogată în roci calcaroase, ușor de modelat. Așa le-a și venit ideea. Inițial, o casă era construită în jurul locului din care se extrăgea piatra. Practic se construia doar acoperișul, pe modelul celui care se vede și acum în poze, care nu avea pereți sub el ci stătea la nivelul solului, iar interiorul casei însemna groapa ce se forma pe măsură ce piatra era scoasă. Ca și cum ai pune un cort peste o groapă. Piatra le asigura o bună izolare termică, păstrând răcoare pe timp de vară și căldura pe timp de iarnă.
Când trimișii regelui veneau în inspecție, oamenii doar surpau acoperișurile în gropile de sub ele iar casele se transformau în gropi pline cu pietre. Fără case, nici regele nu putea pune biruri.
Din secolul 14 și până acum lucrurile au evoluat, stăpânirile s-au schimbat, casele au devenit accesibile pentru toți însă au păstrat tradiția construirii acoperișurilor. Există, într-una din căsuțe, și un minimuzeu unde se poate vedea macheta întregului sat. Alberobelo Trulli este inclus în patrimoniul mondial UNESCO.
4. Matera
Matera sau "Citta dei Sassi" sau "Sassi di Matera", adică orașul pietrelor sau pietrele Materei, este una din cele mai vechi așezări umane, cu continuitate, din lume. Nu pot să exprim în cuvinte cât de mult merită să treci prin Matera. Important e să te țină talpa la pantof că ai de mers.
La început oamenii locuiau în grotele săpate în stânci. Ulterior grotelor li s-au adus înbunătățiri, în locul lor oamenii construind case din piatră. Ultimul pas a fost dezvoltarea orașului, deasupra celor două amfiteatre naturale de piatră, Sasso Caevoso și Sasso Barisano. Matera face parte și ea din patrimoniul mondial UNESCO.
Partea interesantă cu Matera este că, până nu demult, era considerată rușinea Italiei. După cel de-al 2-lea Război Mondial aici a fost relocată o mică părticică a populației dar care a adus nenorocirea pentru toată comunitatea. Grotele au fost lărgite și s-au săpat și altele noi pentru acomodarea persoanelor relocate. Resursele erau puține, în special apa, zona era deja săracă din punct de vedere economic, așa că nu a durat mult timp până ca sărăcia să se accentueze, mizeria să apară și odată cu ea și bolile cauzate de aceasta.
Pentru a estompa focarul de infecție, guvernul a lansat un program de dezvoltare urbană și astfel a apărut orașul de deasupra. Și așa, în decursul a mai puțin de 100 de ani, Matera a trecut de la rușinea Italiei la vestigiu în patrimoniul UNESCO și, pentru 2019, capitală culturală europeană.
Însă Matera dă cel mai frumos spectacol abia la asfințit, așa că nu trebuie să pleci până nu se lasă întunericul. Cerul ia foc. Se umple de nuanțe de roșu și portocaliu. Ferestrele caselor încep, una câte una, să se lumineze. E momentul în care nu mai ai niciun reper în timp. Dacă vrei să crezi că trăiești în secolul 11, nimic în jurul tău nu dă de gol anii 2000. Până și lui Mell Gibson i s-a părut locul ideal pentru a filma "Patimile lui Hristos".
5. Ostuni
Orașul alb al Pugliei, construit în vârful unui deal, cu străduțe înguste și întortocheate, perfecte să te pierzi prin ele. Renumele de "orașul alb" i se trage de la casele varuite. 90% din oraș este complet alb.
Istoria acestei denumiri provine din timpul unei epidemii de holeră. Lumea murea pe capete. La un moment dat s-a observat că unii localnici, care aveau casele văruite, nu fuseseră afectați. S-a ajuns la concluzia că datorită culorii albe holera stătea departe. Așa că toți și-au văruit casele. Ulterior au realizat că varul este un bun dezinfectant și au continuat, generații la rând, să-și văruiască locuințele.
În prezent, primăria orașului suportă, la un anumit interval de timp, o bună parte din costurile revăruirii caselor. Motivul actual nu este eliminarea holerei ci menținerea potențialului turistic pe care-l au.
6. Grotte di Castellana
Peșterile sunt printre ultimele lucruri la care te-ai gândi când vine vorba de o regiune cunoscută pentru căldură, soare, plaje și mare. Cu toate aste însă Puglia are și o peșteră faimoasă, Grotte di Castellana, care dă și numele localității în care se află, Castellana Grotte. Vizita se face după un orar bine stabilit așa că ar fi indicat să consultați site-ul oficial pentru a vedea programul intrărilor, mai ales dacă vreți ghid în limba engleză.
Punctele forte ale peșterii sunt prima încăpere, denumită mormântul, și ultima, sala albă. Peștera se vizitează pe două trasee. Unul scurt, de 1 km, care include doar prima sală, și unul lung, aprox. 3km, care străbate toată peștera, până la sala albă. Traseul lung se parcurge în 2 ore. Temperatura este scăzută, doar câteva grade, traseul este umed, alunecos și veți întâlni multe trepte pe parcurs. Chiar dacă e zonă de plajă și mare, n-ar fi recomandată vizitarea peșterii în maiou și șlapi.
Prima cameră, mormântul, este cea mai spectaculoasă, plină de formațiuni calcaroase care parcă ilustrează scene din filme, la fiecare după închipuiri, Pirații din Caraibe în cazul meu. Desupra, o fereastră naturală iluminează toată sala. Camera albă este, de așteptat sau nu, albă ca laptele. Stalactitele și stalagmitele formate aici n-au niciun pic de impurități. Calcar pur.
7. Lecce
Lecce este regina Pugliei. E doamna aia stilată, îmbrăcată elegant, pe care o vezi la un eveniment la care tu te-ai dus în trening. După ce am vorbit de locuri născute din sărăcie și mizerie (vezi Polignano a Mare, un vechi sat de pescari; Alberobello, un sătuc făcut din pietre pentru că oamenii nu-și permiteau să aibă case; Matera, cu oameni care trăiau în grote, denumită pe atunci și "rușinea Italiei"; Ostuni, cu eipidemia lui de holeră), acum discutăm despre un oraș al artei, unic în lume, capitală a stilului baroc. A definit până și propriul lui stil de arhitectură baroc, denumit "barocco leccese", adică barocul de Lecce.
O mulține de terase și restaurante cu gastronomie tradițională. Puzderie de muzee culturale. Ai în apropiere atât Marea Adriatică precum și Marea Ionică.
8. Gallipoli
Deși numele orașului te duce cu gândul la bătălia de la Gallipoli, aia s-a întâmplat în Turcia iar acest Gallipoli este în Italia, Puglia. Orașul este destul de micuț, cel puțin orașul vechi, așezat într-o peninsulă, fiind singura parte care prezintă interes.
Atracțiile principale sunt clădirile vechi, bisericile, micile piețe, terasele, portul și cetatea de pe peninsulă. Există și o plajă publică, prejmuită de ziduri deasupra cărora găsești terase cu o vedere superbă. În zare se vede și o insulă, ideală pentru plajă și baie, pe care poți să ajungi dacă închiriezi o barcă.
9. Santa Maria di Leuca
Ne aflăm în flecul tocului cizmei italice sau la Santa Maria de finibus terrae, adică acolo unde se sfârșește pământul. Un loc, deși mic, plin de istorie, legende și religie. Istoria zice că a fost ocupată de greci, năvălită de turci, legendele spun că vreo 3 sirene îl căutau pe Ulisse prin zonă iar religia a pus aici o biserică unde anual se fac pelerinaje la Sf. Maria.
Și partea cea mai interesantă, aici Marea Adriatică se întâlnește cu cea Ionică, să te lauzi că te-ai scăldat în două mări deodată. În rest, ai plaje amenajate, șezlonguri, beach bar și muzică. Ai și plaje neamenajate sau, dacă ești mai aventuros, ai stânci și grote cu apă de pe care poți face sărituri.
La ultimul punct am lăsat plajele. Trebuia să le dedic și lor un capitol pentru că am început articolul cu o recomandare pentru sezonul estival.
În Puglia vei găsi multe sătuce al căror nume încep cu Torre. Torre Ovo, Torretta Mare, Torre Colimena, Torre Castiglione, Torre Lapillio, Torre Squillace, Torre Mozza, Torre Vado... Multe, multe Torre, adică turnuri.
Treaba cu turnurile stă în felul următor. Prin secolul 16, zona tocului italic fiind expusă din toate părțile atacurilor pe mare, s-a ordonat construcția unor rețele de turnuri care să-l împrejmuiască, suficient de apropiate încât să poată comunica rapid între ele, menite să avertizeze locuitorii de pericolul unui atac.
Să revin la plaje. Largi, cu un aer rustic, liniștite și prea puțin invadate de baruri și șezlonguri de închiriat. Un loc ideal pentru un sejur de recreere.
SEMN
Și partea cea mai interesantă, aici Marea Adriatică se întâlnește cu cea Ionică, să te lauzi că te-ai scăldat în două mări deodată. În rest, ai plaje amenajate, șezlonguri, beach bar și muzică. Ai și plaje neamenajate sau, dacă ești mai aventuros, ai stânci și grote cu apă de pe care poți face sărituri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu