Al 2-lea motiv a fost răul de mare, pentru că trebuia să scriu seara, când eram pe barcă și barca era în mișcare. Al 3-lea motiv a fost lipsa de timp.
Mă și vedeam la început un căpitan Ahab, care scria noaptea în cabina lui, la lumina lumânării, în timp ce toată corabia i se clătina, despre necazurile produse de Moby Dick. Asta până când începeau valurile să te-ntrebe de sănătate, te lua răulețul, apoi îți pierea brusc talentul de romancier. Nu-mi doream decât să-mi iau pastiluța și să stau liniștit în pat până își făcea efectul.
Croaziera a continuat cu Grenada, oprire în Martinica să debarce pasagerii cu sejur de 7 nopți, apoi Insulele Virgine Britanice, Republica Dominicană, Sint Maarten, St. Kitts & Nevis, Antigua & Barbuda si finalul în Martinica.
Câteva concluzii. Prima săptămână a trecut fulgerător. Eram bucuros că nu se termină totul după 7 zile. Pe cât de rapid mi-a trecut prima săptămână, pe atât de greu a trecut a 2-a. Parcă nu se mai termina. Îmi era dor de casă, cu toate că știam ce drum chinuitor mă așteaptă. Plictiseala a survenit din cauza faptului că toate insulele Caraibilor sunt la fel. Aceiași oameni, aceleași povești, aceleași tradiții și obiceiuri, același stil de case, de străzi, de mașini etc.. Dacă n-aș fi știut că vasul pleacă seara dintr-un port iar dimineața ajunge în altul, aș fi crezut că mă aflu în același loc. Bine, poate n-o fi așa rău pe cât descriu, dar ideea de bază cam asta este.
Ca să trec și la părțile bune, în Caraibe găsești, probabil, cele mai frumoase și exotice plaje de pe pământ. Nisip alb, negru, roz... un curcubeu de nisipuri. Palmieri cât vezi cu ochii, apă turquoise de la distanță și clară ca aerul la apropiere, bărulețe peste tot, pina colada, nuci de cocos cu paie și umbreluțe... Din punctul ăsta de vedere, e vis nene, mai ales că sezonul de Caraibe începe prin noiembrie și se termină prin aprilie, adică fix când e nămetele mai aprig în Europa. Din luna mai încolo, nu prea mai ai ce căuta. Ploi cu duiumul, uragane, vânt puternic, iar coafura, în mod cert, nu rezistă.
Cum spuneam, partea de relax e ireproșabilă, doar că la plajă nu poți sta 12 ore pe zi și, cu atât mai mult, nu 14 zile consecutive și nu din loc în loc zilnic. Îți iei frumușel un sejur de 7 nopți într-una din insule, stai, îți faci siesta, umpli facebookul cu poze la care băloșesc degerații de acasă, apoi te întorci, să pipăie și prietenii tăi un bronz adevărat în toiul iernii.
La 14 zile de stat, clar, vrei mai mult decât plajă, fie ea și colorată. Și de aici începi să constați că te lovești de foarte multe obiective turistice de plastic, inventate, exagerat de scumpe pentru ce satisfacție oferă, care nu au neaparat un specific al zonei. În fiecare insulă... haideți să vedem o grădină botanică, 40-45 euro de fes. Păi stai puțin, că la 12 insule de grădini botanice a câte 40 de euro, deja strâng de-o casă în zonele defavorizate în care lovește uraganul. Un alt exemplu bun este telecabina din Santa Lucia care te plimba vreo oră prin așa zisa pădure tropicală, care e atât de tropicală încât te întrebi dacă nu cumva au importat copacii din România.
La mare bătaie cu grădinile botanice sunt fabricile de rom. "Și ce mai avem de văzut pe insulă? Păi... o fabrică de rom". Îți aduci aminte instant de reclama cu " La Twixul drept aveau exact același lucru".
Acum și părțile care mi-au plăcut. Insulele Virgine Britanice: zonă muntoasă, plină de palmieri până la intrarea în mare. Plajele și apa sunt absolut superbe. Șoseaua se cațără până pe culmea muntelui și traversează la altitudine insula, de la un cap la altul. Din drumul principal se fac drumuri secundare care coboară abrup până la țărm. Panorama pe care o ai asupra capitalei Road Town, din vârf, este senzațională. Fapt interesant, circulația rutieră se face pe partea stângă a drumului, fiind un teritoriu britanic ce a adoptat legile britanice la colonizare, însă mașinile lor au volanul tot pe partea stângă. Bizareria are și o explicație. Nu, nu pentru că ar fi mai ieftine mașinile cu volan pe stânga, așa cum se întâmplă la noi cu cele cu volan pe dreapta, ci pentru că locuitorii insulei merg frecvent în Statele Unite. Nu numai că acolo se circulă pe partea dreaptă dar de acolo își achiziționează mașinile.
Insula Sfantului Martin este un alt loc interesant. Atracția principală: plaja Maho, gard în gard cu pista de aterizare a aeroportului internațional Princess Juliana. Plaja în sine nu are nimic deosebit. Ba mai mult, e îngustă și abruptă, dar pentru că aici aproape că atingi cu mâna trenurile de aterizare ale avioanelor ce vin pe insulă, cu greu găsești un loc în care să te așezi. Plaja are o placă de surf înfiptă-n nisip, pe care sunt trecute cu creta orele de aterizare ale avioanelor. Cel mai mare este un Boeing 747 al companiei KLM. Senzația mastodontului trecându-ți pe deasupra capului este de nedescris.
Interesantă este si partea politico-administrativă a insulei. Pentru aceeași insulă se întâlnesc două denumiri: Sint Maarten și Saint Martin. Asta pentru că insula este împărțită de către olandezi și francezi. Partea olandeză se numește Sint Maarten iar cea franceză, Saint Martin. Deși insula are aproximativ 100 mii locuitori iar granița între state este doar imaginară, marcată de un monument, nici olandezii și nici francezii nu prea circulă prin ograda celuilalt. La olandezi întâlnești predominant mașini americane, Dodge, Chrysler, Chevrolet etc., iar la francezi găsești tradiționalele Renault, Peugeot, ba chiar și Dacia. La olandezi părea mai curat și mai îngrijit decât la francezi, iar diferențierile pot continua.
Mi-a plăcut și mocănița din St. Kitts. Un trenuleț diesel, cu vagoane etajate, închise jos și cu terasă sus, face turul insulei. Excursia durează undeva la două ore și un ghid îți vorbește non stop în difuzoare. Ai incluse băuturi răcoritoare și pina colada la discreție. Niște localnice cântă, din când în când, cântece tradiționale. Treci pe lângă vulcanul de pe insulă, prin dreptul locului unde Marea Caraibilor se întâlnește cu Oceanul Atlantic, prin sate și peste niște viaducte înguste de ți-e frică să te miști, să nu răstorni trenul. Frumos ca frumos, dar și scump. 80 de dolari pentru o persoană.
Ultimele două insule pe care doar le menționez ca fiind interesante sunt Barbados și Trinidad & Tobago, insule în care se simte influența britanică, mai ales în stilul arhitectural.
Plaja Goiset, Guadeloupe
Plaja Goiset, Guadeloupe
Port Pointe-a-Pitre, Guadeloupe
Saint George's, Grenada
Casă în stil englezesc, Port of Spain, Trinidad & Tobago
Clădire colonială, Port of Spain, Trinidad & Tobago
Clădire colonială, Port of Spain, Trinidad & Tobago
Clădire colonială, Port of Spain, Trinidad & Tobago
Clădire colonială, Port of Spain, Trinidad & Tobago
Dominica - Roseau. Copac, baobab, răpus de uragan David, în 1979, peste un autobuz gol. Locul incidentului a fost păstrat nemodificat, pe post de monument. Copacul a rămas totuși cu o mare parte a rădăcinilor în pământ, astfel că, dealungul anilor, din trunchiul principal doborât la verticală au început să se dezvolte trunchiuri pe verticală.
Plajă cu nisip negru în Dominica.
Plaja Tortola, British Virgin Islands
Port Philipsburg, Sint Maarten
Monumentul ce marchează granița dintre partea franceză și cea olandeză a insulei Sfantului Martin.
Maho Bay. Avion aterizând pe aeroportul internațional Princess Juliana, St. Maarten.
Plaja Bayahibe, Republica Dominicană.
Mai jos sunt câteva imagini care reflectă sărăcia din insulele Caraibe.
Prima este din Saint John's, Antigua & Barbuda
Prima este din Saint John's, Antigua & Barbuda
... Castries, Santa Lucia
... Bridgetown, Barbados
...Basseterre, St. Kitts & Nevis
Un om pitic, cerând de mâncare pe la porți. în Saint George's, Grenada
Statuia lui Vere Cornwall Bird, părintele națiunii, în St. John's, Antigua & Barbuda. Decedat în 1999, la vârsta de 89 ani, este conducătorul care a adus independența statală.
Vânzători ambulanți de apă de cocos. Apa se extrage din nucile verzi. Pe măsură ce nucile se coc și devin portocalii, apa se transformă în lapte. Apa se vindea cu 2 euro litrul.
Gradina botanică de pe insula Guadeloupe.
Papagal vorbitor la grădina botanică de pe insula Guadeloupe.
Pescari în capitala Castries, Santa Lucia.
Bazar în Castries, Santa Lucia.
Piață în Castries, Santa Lucia.
Piață în Castries, Santa Lucia.
Piață în Castries, Santa Lucia.
Un rasta-localnic din Santa Lucia
... rasta man în Saint John's, Antigua & Barbuda
Și un rasta din Port of Spain, Trinidad & Tobago.
Port Castries, Santa Lucia
Faleză Port Bridgetown, Barbados
Societatea de asigurări mutuale de viață Barbados
Plaja Grand Anse, Saint George's - Grenada
Saint George's - Grenada
Port Saint George's - Grenada
Alee pietonală în Road Town - British Virgin Islands
Shuttle bus-uri în Road Town - British Virgin Islands
Road Town - British Virgin Islands
Vedere panoramică Road Town - British Virgin Islands
Restaurantul hotelului La Pagerie, Les Trois Ilets - Martinica
Piscina hotelului La Pagerie, Les Trois Ilets - Martinica
Piscina hotelului La Pagerie, Les Trois Ilets - Martinica
Les Trois Ilets - Martinica
Gradina hotelului La Pagerie, Les Trois Ilets - Martinica
Piscina MSC Orchestra
Punte MSC Orchestra
Punte MSC Orchestra
Cabină cu balcon MSC Orchestra
Cabină interioară cu pat matrimonial și paturi rabatabile.
Panoramă Fort-de-France, Martinica.
Port de Fort-de-France, Martinica
Stația pentru trenul panoramic St. Kitts
Trenul panoramic din St. Kitts
Trenul panoramic din St. Kitts
Așezare în St. Kitts
În depărtare, insula Nevis, St. Kitts & Nevis
Locul în care Marea Caraibilor se întâlnește cu Oceanul Atlantic. Apa se învolburează și formează valuri perpendiculare pe țărm, nu paralele, ca în mod normal.
Unul din cele câteva poduri folosite pentru traversare de către trenul panoramic, St. Kitts
Vedere asupra capitalei Basseterre, St. Kitts & Nevis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu