Tură cu bicicleta: Bran - Zărnești - Măgura - Bran

Încă un weekend cu soare, pe care ar fi fost păcat să-l ratez stând în casă. Gașcă de 6 inși, pe biciclete, în zona Branului. Traseul a fost unul scurt, de vreo 40 km, de recreere, cu multe peisaje frumoase.
Am plecat din Tohanul Nou. Mașinile le-am lăsat în parcarea Mega Image-ului  din curtea complexului Wolf. De acolo ne-am îndreptat către Zărnești.

Odată ajunși în Zărnești, am traversat tot orașul, spre Prăpăstii.

 Când s-a terminat drumul asfaltat am făcut și primul popas, asta ca să ne acomodăm puțin cu praful săltat de fabricanții de gunoi ce goneau ca imbecilii, în speranța că vor mai găsi un loc de parcare și un petec de iarbă ca să-și trăntească micii-n foc. Vorbim de un parc național unde, în loc să aducem turiști și să dezvoltăm diferite programe interactive de vizitare, dăm liber la manele și grătare, ca la obor.

Cornuta din imaginea de mai jos era la raliu. Îl visase pe Titi Aur.

 Începând cu acest loc, șoferii renunțau la a-l mai avea ca idol pe Titi Aur. De aici se trecea la Copilul de Aur!

 Înainte de a face stânga și de a începe urcarea spre Măgura, există un izvor, bine marcat, ideal pentru reumplerea bidoanelor cu apă rece.

Din loc în loc ne mai pozăm cu peisajul. Bicicleta te poartă printr-un tărâm de poveste!

 La un moment dat, dai de indicatorul de Moeciu, în pustiu, bine ascuns în rămuriș. De aici începe și coborarea abruptă.

A fost și ultimul loc în care amicul Mihăiță a fost văzut în perfectă stare de functionare fizică. De reținut că   n-avea cască, pentru că...de, nu dă bine la style!

Deși imaginea n-o arată, panta era destul de înclinată, bicicleta luase ceva viteză iar el se aplecase la furcă s-o deblocheze. Un dâmbuleț i-a sucit roata la 180 de grade, l-a basculat peste ghidon vreo 2 metri în aer și l-a trântit de pământ ca pe sacul de cartofi. Urmări: jumatate de față julită, amestecatură de sange cu noroi, o taietură adâncă, lungă de vreo 2 centimetri. Era groggy. A stat câteva secunde jos ca să-și revină din năuceală, apoi  s-a ridicat și am continuat drumul.

Coborârea se termină la această troiță din Moeciu. De aici începe și drumul asfaltat.

Am făcut popas pentru curățarea rănilor. Din nou, realizezi cât de rău e să n-ai cască și să pui frână cu pometele!

Mai departe ții drumul până în șoseaua principală, apoi stânga către Bran.

 Ultima oprire a fost pe pajiștea din fața mormântului inimii Reginei Maria. E un loc ideal pentru o poză la castel. De aici am pornit către mașini, apoi acasă.

Un update asupra stării de sănătate a accidentatului a venit pe dimineață. Din cauza durerilor și a mâinii care se umfla, a ajuns la urgențe. Fractură de radius și mâna-n ghips. Și ca să fie povestea completă, băiatul era la prima lui ieșire cu bicicleta. Își achiziționase de ceva timp atât bicicletă cât și suporți pentru mașină, în speranța că va face plimbări. Ne-a văzut pe noi, cu poze pe facebook, discuții prin cartier, și a fost bucuros că are cui să i se alăture pentru aventură. Prima ieșire a fost cu ghinion dar sper să nu-l descurajeze.

În rest, cu atenție și toate echipamentele de protecție (pentru că săptămâna trecută am avut alt accidentat care a căzut, mai ușor ce-i drept, si și-a făcut o mare gaură în palmă pentru că n-a pus mânușile-n mâini) este un alt traseu superb de weekend!