sâmbătă, 19 martie 2016

Croaziera Caraibe - Ziua 1: Plecare către Martinica

Am plecat de acasă cu destinația Fort de France, Martinica. Așteptam cu maximă nerabdare momentul plecării. Știam că mă așteaptă drum lung și obositor dar când stai cu gîndul la 14 zile de umblat prin insule... îți ia cu mâna.
Și totuși, azi a fost o zi infernală. Scoală-te la 3 dimineața, asta după ce te-ai culcat la 2:30 pentru că ți-ai lăsat bagajul pentru ultima clipă. Bagă vrute și nevrute în el, mai rău ca nevastă-mea, că cine știe când ai nevoie de ele în 2 săptămâni.
Pe lângă trolerul mare, mi-am luat și un troler mic, plin cu ustensilele de surprins momente. Un DSLR cu 3 obiective, blitz, un aparat foto compact, că fac diferite excursii în care n-aș vrea să-mi rupă gâtul DSLR-ul, trepiedul, action camera și carcasa subacvatică, 3 telefoane mobile și, bineînțeles, bățul de selfie frate!
Și cam așa a arătat bagajul meu de mână.

La 4 dimineața plecăm spre aeroport. Avionul a decolat la 7:00 spre Paris, Charles de Gaulle. Ora locală 9:00 dar  3 ore de zbor. Ia-ți bagajele, schimbă aeroportul și du-te la Orly pentru zborul Fort de -France. Încă 45 de minute pe transferul între aeroporturi.  Pe drum ai timp să vezi și ce dugheană mizeră este Parisul pe la periferie, dar nu numai.



Ajungem la Orly, predăm bagajele și constatăm că e ora 12:00. Zborul îl aveam la 16:05. Ce să facem până atunci? Păi scot și eu ca băiatu' 25 de euro din buzunar pentru 2 sendvișuri și o gogoașă în aeroport în Paris, că doar luam calea Caraibelor, nu a Eforie Sudului. Oricum eram lihniți de foame și trebuia să fac aroganța. Mâncam și stăteam cu gândul numai la câte shaorme achiziționam cu banii ăia dați pe pâine cu salam.
Mai departe, ne-am dus la poarta de îmbarcare unde mi-am luat fața de autist și priveam în gol pe geam și la ceilalți călători plictisiți de soartă, timp de vreo 3 ore, până la plecare.


Dă Domnu' și se face ora de plecare. Avion transatlantic. Altă viață. Aveam vreo 5 cm spațiu în plus la genunchi. Nu e mult dar la 1,87 m si 110 kg, se simte. Nu mai stăteam cu genunchii la gură dar tot îmi sprijineam barba pe ei. Display cu jocuri, muzică, filme în dotare. Speri doar să treacă repede alea 9 ore de zbor.

Am încercat să mă joc vreo doua jocuri tembele, m-am uitat la "The Good Dinosaur" apoi am mai văzut încă o dată "Star Wars 7", că poate îmi place mai mult la reluare dar, până la urmă, tot a intrat bâțu-n mine. Începuse și foamea să mă întrebe cum o mai duc, semn că nu apreciase salamul parizian.
A picat la fix servirea mesei în avion. Nu mai știu ce a fost de mâncare dar știu că am devorat toate punguțele și cutiuțele alea cu mâncare de astronauți.

Într-un final, monitorul cu datele despre zbor indica 40 de minute până la aterizare. M-am bucurat de parcă erau secunde. Temperatura locala 28 grade la ora 7 seara. Când am ieșit din avion, m-a izbit o umezeală caldă ca de saună. Caraibe baby... Caraibe!

Prima noapte la hotel La Pagerie, în Trois Ilets, Martinica. Îmbarcarea e în ziua a 2-a. Abia asteptam cina. Până la hotel am făcut vreo 40 de minute cu autocarul. Am stat chiar în spatele șoferului. Curbele strânse, combinate cu iuțeala ce-i zvâcnea din veverița de la subraț, m-au făcut să mă gândesc de mai multe ori dacă mai vreau cina. Zic, hai să mănânc totuși. Hotel drăguț, restaurant drăguț , mâncare foarte bună, dar ospatarii nu întelegeau că pentru mine e 4 dimineața, nu 10 seara, și ca am 48 de ore de nesomn. Am început somnul pe mese, precum morții. Suficient pentru prima zi.
M-am dus în cameră, unde patul mi se părea un paradis mai la-ndemână comparativ cu croaziera care va începe a doua zi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu