Aici ne-am strâns un grup mai mare, 22 de persoane, să facem o excursie pe insulă. Am coborât de pe navă și în curtea portului așteptau taximetriștii să preia turiști. Citisem pe internet că ar fi ceva interesant la gradina botanica Deshaies.
Am ieșit în port și ne-au tăbărât taximetriștii. Începe negocierea.
- Unde vreți să mergeți?
Am ieșit în port și ne-au tăbărât taximetriștii. Începe negocierea.
- Unde vreți să mergeți?
- Păi la Deshaies.
- Câte persoane sunteți?
- 22 persoane.
- Avem mașini de 8 locuri. Trebuie să luați 3 mașini. Ar fi cam...45 Euro de persoană.
- 45 ce?!?!? Mă, fii cuminte!
- Ok then... 35 Euro/pers. best price, best price.
- My friend... las-o dracu'... sunt 30 de km. Mă duci cu mașinuța de zarzavaturi, nu cu Beluga de la Airbus.
- Ok, ok. 30 Euro each!
Am zis nu și ne îndreptam spre ieșire, unde ne așteptau alții să ne preia cu aceeași poveste. Taximetriștii se tot țineau după noi, semn că nu voiau să lase prada.
- Vă dăm 25 Euro de persoană. Vă convine?
- Ok, ok. 30 Euro each!
Am zis nu și ne îndreptam spre ieșire, unde ne așteptau alții să ne preia cu aceeași poveste. Taximetriștii se tot țineau după noi, semn că nu voiau să lase prada.
- Vă dăm 25 Euro de persoană. Vă convine?
- Ok, ok. Let's go!
Ne suim în tărtăcuțe și începe repriza a doua de distracție. Vreo doi strigau disperați "one more, one more".
- Cine moare mă? Care e problema?
- One more here. Încă unul.
Deși le spusesem de la bun început că suntem 22 de persoane și căzusem la înțelegere pentru 25 Euro de persoană, fiecare tăntălău se gândea că mașina lui va fi plină și că va încasa 8 x 25 Euro. Nu și-a pus niciunul problema împărțirii pe mașini.
- De unde să vă mai scot 2 oameni fraților? Ce-s eu? Abramburica? Nu v-am zis că suntem 22?
- No, no. Bus full. 200 Euro each bus.
- Bine. Hai duceți-vă dracu. Toată lumea jos. Nu mai plecăm cu ăștia.
Deja mâini disperate pe la garduri ne chemau afară, spunând că acceptă ei condițiile noaste. Văzând ăștia cum stă treaba, au închis ușile la mașini și am pornit la drum, cum stabilisem.
Am constatat că insula Guadeloupe e plină de cicliști, ba chiar se desfășura și un concurs.
- One more here. Încă unul.
Deși le spusesem de la bun început că suntem 22 de persoane și căzusem la înțelegere pentru 25 Euro de persoană, fiecare tăntălău se gândea că mașina lui va fi plină și că va încasa 8 x 25 Euro. Nu și-a pus niciunul problema împărțirii pe mașini.
- De unde să vă mai scot 2 oameni fraților? Ce-s eu? Abramburica? Nu v-am zis că suntem 22?
- No, no. Bus full. 200 Euro each bus.
- Bine. Hai duceți-vă dracu. Toată lumea jos. Nu mai plecăm cu ăștia.
Deja mâini disperate pe la garduri ne chemau afară, spunând că acceptă ei condițiile noaste. Văzând ăștia cum stă treaba, au închis ușile la mașini și am pornit la drum, cum stabilisem.
Am constatat că insula Guadeloupe e plină de cicliști, ba chiar se desfășura și un concurs.
Am oprit pe drum la niște măcelari. Măcelari de cocos.
Voinicii ăștia doi, printre care și băiatul lui Predator, aveau camioneta plină de nuci pe care le luau la macetă și scurgeau apa în sticle. Când se umplea câte o sticlă, o vindea cu 4 euro la câte un domn curios precum cel din grupul nostru.
De la fița asta de restaurant mi-am luat apă, că nu-mi permiteam mai mult.
Și prima oprire a fost la o plajă sălbatică.
Am ajuns la grădina botanică. Buruieni exotice, animaluțe exotice și cam atât. Drăguț dar nu e un "must do". 11 Euro de persoană intrarea, la tarif de grup.
După întoarcerea din excursie, am zis sa fac și ceva cu specific caraibienesc. Plajă! Am luat taxiul și am fost pe cea mai apropiată plajă de port, la vreo 10 km. Plaja Goiset.
La întoarcere am luat la pas și străduțele din jurul portului. Cam același tipar ca în Martinica. Clădiri interesante lângă clădiri părăsite. Locuri curate lângă locuri murdare.
Am dat și peste un pescar băștinaș, care își curăța peștele în centrul orașului.
Și de aici back to the ship!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu