Am ajuns acolo, am semnat vreo două foi în care eram de acord că orice mi s-ar întâmpla nu e din vina lor, apoi ne-am îmbarcat în gondolă. Fiecare gondolă avea un ghid care îți povestea despre loc.
Și pornim în tur. Bălării în stânga, bălării în dreapta, copăcei, ferigi, mai o păsărică, un Colibri... Nimic mai plictisitor. Alti zeci de euro aruncați de pomană, doar ca să nu zici că n-ai fost.
O oră si 15 minute de plimbat cu gondola și peisajul de la înălțime. Cam atât poți să remarci. Și ajung la concluzia că insulele din Caraibe nu-ți oferă nimic interesant în afară de plaje care, întradevăr, nu le găsești oriunde.
După ce ne-am întors în port, am zis să ieșim la o plimbare prin Castries, să mai bifez o capitală văzută. Din port am apucat-o pe bulevardul principal care se întindea pe marginea apei.
Voinicii își vedeau de treabă cu pescuitul.
Plimbarea a început frumos. Partea opusă îți oferea o perspectivă superbă asupra portului. O imagine bună de ținut minte înainte de groaza ce va să vie.
Ziceam de groază. Fix din acest punct intri în piață și începe treptat haosul.
Exceptând fațada, așa arată în realitate capitala Santei Lucia.
Din acest punct am vrut să mergem printre case către o biserică anglicană. Ne-am întâlnit cu o doamnă, paznic la o instituție, care ne-a sfătuit să nu înaintăm , dacă nu vrem să fim jefuiți sau înjunghiați.
Eram mai mulți în grup. În afară de mine și nevastă-mea, toți erau trecuți de primele 100 de pensii, deci numai oameni pe care îi voiai de partea ta la o răfuială. O doamnă din grup zice: "Nu cred că se ia nimeni de noi. Sunem ziua în amiaza mare, ce să pățim?"
Eu am preferat să iau seama la cele spuse de localnică, mai ales că peisajul îi dădea dreptate, așa că mi-am văzut de drum. De fapt, toți ne-am văzut de drum, inclusiv curajoasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu